Născută şi crescută în Buzău a venit la facultate în Bucureşti în hohote de plâns, lăsând în urmă mireasma copilăriei şi visul de a ajunge pictoriţă. Descurajată de lumea care i-a spus că talentul nu este suficient şi că va ajunge decoratoare de vitrine, a dat frâu liber unei alte pasiuni, aceea de a fi scriitoare.
Recunoaşte că a scris de mică şi a fost încurajată să îşi continue pasiunea pentru scris.
"Am scris de mică, dar nu am visat să fiu iubită pentru scrisul meu. Am scris din egoism. Am și fost încurajată de părinți și de bunici, cel mai mult a crezut mama mea, părinții mei fiind profesori de literatura română, mama și de limba franceză. Am scris prima compunere în clasa a doua. Mama a oftat, mi-a rupt foaia de la caiet, așa se purta pe vremea aia", povestește Simona Catrina.
A lucrat la ''Evenimentul zilei'' imediat după Revoluţie, iar în 2003 a emigrat în Canada unde şi-a luat viaţa de la capăt. Acasă s-a întors, de dor, în 2012, iar când nu mai credea în iubire a fost cerută în căsătorie.
"Pentru mine, fericirea e destul de modestă. E târziu să mă mai schimb, mi-e teamă de fericire. De câte ori trăiesc ceva intens, pe vârful valului, am revelația că într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat va veni nota de plată. Echilibrul este să găsești ceva în fiecare moment, acea impuritate și să poți să o vindeci rapid", afirmă Simona Catrina.
