Oana Cîrjan, sora lui Cătălin Alexandru Simion, a redactat o scrisoare publică în care îndeamnă la shimbare şi propune transformarea clubului Colectiv în memorial.
"Scriu acest mesaj în memoria fratelui meu, Cătălin Alexandru Simion, dispărut în incendiul din clubul Colectiv, în memoria tuturor celorlalte victime dispărute în aceeași seară, în memoria celor care au obosit să lupte și care, după zile de inimaginabilă agonie, au ales să adoarmă, scriu pentru zecile de familii care, cu inima deschisă, ar face oricând un schimb cu cei aflați dincolo, scriu pentru cei care acum se zbat între viață și moarte și pe care îi rog, dar ÎI ROG, ÎI IMPLOR să rămână aici, printre noi, să nu mai plece, aici e mai greu, așa este, dar să rămână aici, lângă ai lor, aici poți să alinți fața desfigurată a unui copil, soț sau prieten, aici poți să atingi o mână arsă, aici poți măcar prin dragoste să alini, un pic, suferința cuiva. Cei duși dincolo nu mai pot simți asta", se arată în scrisoarea citată de Agerpres.
"Nu scriu ca să îmi plâng cumva durerea mea, a părinților mei sau a celor care l-au cunoscut și l-au iubit pe fratele meu. Scriu pentru că am convingerea că, undeva, ceva trebuie să se schimbe. Nu, să nu credeți că vreau să transmit vreun mesaj dintre acelea pe care trebuie să le suportăm zilnic la televizor.
Dar mi-aș dori că acel club al groazei, al durerii și al disperării SĂ DEVINĂ UN MEMORIAL.
Nu un memorial al suferinței celor care ne plângem morții, noi pentru asta avem crucile pe care le mângâiem și le îmbrățișăm ca și cum ar fi cei dragi.
Un memorial al consecințelor răului pe care putem să-l facem, un memorial al consecințelor nepăsării, suficienței, incompetenței și inconștienței.
Un memorial care să ne amintească, în orice moment, că poate școala unde ne trimitem copiii nu e chiar atât de sigură, că cinema-ul în care intrăm să vedem un film ne-ar putea fi mormânt, că stadionul unde mergem să vedem un meci ar putea fi ultimul lucru pe care îl vedem.
EU AM DE GÂND SĂ LUPT PENTRU ASTA!
Nu cred că vreau acum să dau verdicte și să condamn pe cineva, nici nu cred că voi vrea să fac asta vreodată, dar îmi amintesc cum cineva spunea, la un moment dat, la priveghiul fratelui meu, cum că patronii ar trebui arși de vii, că să plătească!
NU! Nu asta e calea pe care trebuie să o urmăm, nu trebuie să fie o vânătoare de vrăjitoare, eu nu m-am gândit niciun moment la asta. A fost suficientă suferință, care oricum nu pare să se mai sfârșească.
Toți, într-un fel sau altul, PUTEM să facem ceva astfel încât asemenea tragedii să nu se mai întâmple vreodată. Oricine mă poate sprijini în vreun fel în demersul meu de a transforma acel club într-un memorial e binevenit.
SĂ NE RUGĂM PENTRU VICTIMELE ȘTIUTE ȘI NEȘTIUTE!!!", a încheiat Oana Cîrjan.
