SCOŢIA, aproape de independenţă. "Trebuie ca Scoţia să devină o ţară independentă?". Aceste opt cuvinte ar putea să schimbe din nou cursul unei saga, uneori războinice, dintre scoţieni şi vecinii lor de la sud, pe 18 septembrie.
Miza este considerabilă. Suspansul copleşitor. Mobilizarea extremă.
La sfârşitul campaniei, sondajele mizează pe rezultate foarte strânse. După ce a dominat timp de doi ani, tabăra unioniştilor este urmată îndeaproape de susţinătorii independenţei, înregistrând un avans mediu de două puncte procentuale, situat în interiorul marjei de eroare.
Într-o Scoţie împodobită cu steaguri alb-albastre, dezbaterea este atât de intensă încât autorităţile aşteaptă o participare de aproximativ 80%.
Scrutinul este deschis celor 4,2 milioane de alegători care trăiesc pe teritoriul scoţian, la Edinburgh, capitala, Glasgow, în Highlands, la Aberdeen, portul petrolier, pe Insulele Shetland şi pe alte aproximativ 660 de insuliţe.
Adolescenţii cu vârste de 16 şi 17 ani au fost invitaţi la urne, în mod excepţional. Spre marea lor nemulţumire, cei aproximativ 750.000 de scoţieni din diaspora sunt ţinuţi la distanţă.
8,3% decid pentru toţi
Scoţia reprezintă 8,3% din populaţia Marii Britanii, o treime din suprafaţa acesteia şi 9,2% din Produsul Brut Intern (BIP) britanic. Deci, o minoritate va decide soarta întregului din care fac parte Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord.
Verdictul este aşteptat în noaptea de joi spre vineri.
Citeşte mai mult pe Mediafax.
