Foto: AP

Remarcabilul cimitir aduce informaţii despre două civilizaţii, aflate la o mie de ani distanţă, care au trăit într-un mediu verde şi umed din... Sahara.

Paul Sereno de la Universitatea din Chicago şi colegii săi, săpau în căutarea unor dinozauri în Nigeria, când au dat peste un cimitir, cu 200 de morminte umane, iar lângă acestea au descoperit şi un număr mare de animale care nu trăiesc în deşert, precum peşti şi crocodili.

Cimitirul, dezvelit de vânturile fierbinţi ale deşertului, se află lângă locul unde, în perioada în care oamenii trăiau acolo, exista un lac. Regiunea se numeşte Gobero, şi se află în interiorul deşertului Sahara, loc denumit de tuaregi "deşertul din deşert".

Rămăşiţele umane fac parte din două civilizaţii care au trăit în Gobero, în perioade de timp diferite, însă ambele umede. Prima civilizaţie se numea Kiffian şi au trăit acum 10.000-8.000 de ani, când Sahara era o regiune foarte verde şi plină de apă. A doua civilizaţie, tenerienii, a populat zona acum 7.000-4.500 de ani.

Oamenii aparţinând acestor civilizaţii erau înmormântaţi cu diverse bijuterii sau în anumite posturi. De exemplu, o fetiţă avea o brăţară realizată din cornul unui rinocer. Un bărbat tenerian era înmormântat cu craniul odihnindu-se pe un vas de lut iar altul, şezând pe o carapace de ţestoasă.

Rămăşiţele polenului de sub cele trei schelete, ale femeii şi copiilor, acest fost pat de flori, demonstrează că, într-adevăr Sahara a fost un loc plin de viaţă, un loc umed. Cercetătorii au păstrat grupul aşa cum a rezistat mii de ani.

"La prima privire, e greu de imaginat că două grupuri biologice umane, distincte, şi-au îngropat morţii în acelaşi loc", a declarat Chris Stojanowski, un bioarheolog de la Universitatea de Stat Arizona.

Stojanowski a spus că, potrivit crestelor de pe oase, un bărbat kiffian avea muşchii foarte dezvoltaţi, ceea ce înseamnă că meniul său era bazat pe proteine şi că a avut o viaţă foarte activă şi sănătoasă.

Pe de altă parte, crestele de pe oasele tenerianilor erau mai puţin vizibile. "Viaţa acestora era mai uşoară, probabil datorită tehnologiei de vânătoare mai avansate", a mai spus Stojanowski.

Helene Jousse, un zooarheolog de la Muzeul de Istorie Naturală din Viena, a precizat că oasele de animale găsite aparţineau unor necuvântătoare regăsite azi în regiunea Serengeti, Kenya, precum elefanţii şi girafele.

Mai multe informaţii despre descoperire sunt publicate în ziarul PLoS One şi în ediţia din septembrie a revistei National Geographic.