Sanda Lungu: "Fără minerit, viaţa în Roşia Montană este lipsită de viitor"

Una dintre vocile proiectului „Scrisoare către România” este Sanda Lungu, o localnică în vârstă de 42 de ani, care duce o viaţă grea. Până în urmă cu câteva luni, ea şi cei doi copii ai ei, ambii de vârstă şcolară, trăiau din pensia mamei, prea mică pentru o viaţă decentă. Şi această ultimă sursă de venit a dispărut, când mama Sandei a decedat. „Am rămas o perioadă fără niciun ban. Ne-a fost foarte greu. Am făcut eforturi şi sacrificii toţi trei ca să avem cât de cât ce ne trebuie”, a declarat Sanda Lungu pentru ring.

Are grijă de biserica din localitate
În urmă cu aproape o lună, femeia a reuşit, în sfârşit, să se angajeze. Are grijă de biserica din localitate, lucru pe care îl făcea şi până acum, pe gratis, doar pentru că este o persoană religioasă. „Momentan mă ocup de biserica romano-catolică, mi s-a făcut contract de muncă, de aproximativ o lună, unde câştig salariul minim, aproape 700 de lei. E destul de greu. Banii nu ne ajung. Din această cauză sper să dea drumul la proiect, să mă mut la companie, unde sigur o să fie un loc de muncă mai bine plătit. Pentru mine contează şi 200 de lei în plus. Nu sunt cheltuitoare, dar am nevoie pentru copii, pentru cărţi, hrană şi îmbrăcăminte”, mărturiseşte femeia pentru ring.

Proiectul, singura speranţă pentru copii
Cei doi copii ai Sandei, Elisa (18 ani) şi Robert (13 ani), învaţă la Colegiul Naţional „Avram Iancu”, din Câmpeni, şi au note foarte bune. Până în această toamnă, Robert era elev la Liceul Romano-Catolic Teologic din Alba Iulia, dar, din motive financiare, a trebuit să se mute mai aproape de casă. „Nu mai aveam bani să îl ţin acolo. La liceu făcea engleză, germană şi maghiară. Eu voiam ca el să înveţe cât mai mult limbi străine pentru că îl vor ajuta în viitor, dar, din motive financiare, a trebuit să îl mut. Chiar dacă el stătea la internat şi nu costa nimic, transportul era scump. În plus, mâncarea de acolo nu era de ajuns şi trebuia să îşi mai cumpere el câte ceva”, ne-a povestit Sanda.

Fiica ei se visează medic
Dacă în cazul băiatului s-a găsit o soluţie, pentru Eliza este mult mai greu. „Eliza este acum în clasa a XII-a şi la anul va trebui să meargă la facultate. Într-o seară, după ce a început acest an şcolar, stăteam de vorbă cu fata şi mi-a zis că vrea să facă Medicină. M-am bâlbâit pentru că ştiu situaţia noastră financiară şi i-am spus că nu am bani să o ţin la o astfel de şcoală. Sper şi eu, la fel ca toţi ceilalţi locuitori din zonă, să se dea drumul la proiect, pentru că aşa m-aş descurca mai uşor. Fără minerit, viaţa în Roşia Montană este lipsită de viitor”, ne-a spus ea cu amărăciune. În aceeaşi situaţie sunt şi ceilalţi copii din regiune, ai căror părinţi nu au momentan un loc de muncă şi, astfel, nu îşi pot permite să-i ţină la facultate. „Multe familii din Roşia Montană o duc greu pentru că nu sunt locuri de muncă. Asta este problema noastră. Ne rugăm la Dumnezeu să se dea drumul la proiect şi luptăm să se dea drumul ca să fie mai bine pentru copiii noştri care sunt foarte deştepţi. Sunt mulţi copiii talentaţi în Roşia Montană”, susţine Sanda Lungu.