În loc de trei ceasuri pierdute la televizor, am petrecut câteva ceasuri, marţi, la un forum despre arta improvizaţiei. Astăzi, arta improvizaţiei în Resursele Umane, cum s-au autoironizat amar şi întrebat retoric organizatorii, publicaţia "Cotidianul" din trustul Realitatea – Caţavencu.
Arta improvizaţiei ? Speakerii s-au întrecut, în engleză, română şi italiană să explice cum drumul de la teorie la practică e lung pentru că noi ne temem să îl scurtăm, cum angajatul a început să nu se mai vândă doar pe salariu, ci îl mai motivează şi un oarece plan pe 5 ani al companiei în care să se regăsească şi el, tot mai apreciat.
Una dintre cele mai bune prezentări a fost a lui Paul Basile, de la DBM Europa. Interactiv şi rafinat, speechul m-a câştigat prin anecdotă, acest piper şi această sare a oricărui discurs. Întâmplarea povestită este aceea în care Mahatma Gandhi şi-a pierdut un pantof. Ce a făcut el când i-a căzut un pantof, pe când se urca grăbit în tren ? L-a aruncat şi pe celălalt. Lui îi era inutil un singur pantof, dar perechea găsită de un desculţ îi putea fi de folos.
Ştie şeful român să vadă, într-un angajat desculţ, un Mahatma Gandhi ?
Ştie angajatorul român să îşi crească valoarea prin valoarea angajaţilor lui ?
Ştie angajatorul român să motiveze şi altfel decât cu un nou episod din serialul "Mai dă-le, Nicule, o sută?"
Ştie şeful român să îşi încheie un monolog şi altfel decât cu "Vă dau afară"?
Ştie că nu ştie ? Şi dacă nu ştie, vrea să înveţe?
A consemnat Mădălina Ionescu







Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M