Foto: www.monitorulexpres.ro

În seara de 29 spre 30 august 2007, Elodia Marilena Ghinescu a dat ultimele mesaje pe telefon şi a scris ultimele mail-uri. Dispărută fără urmă, moartă sau ascunsă de serviciile secrete. La aceste întrebări au încercat să răspundă, alături de anchetatori, toţi românii care s-au uitat la televizor. Spectacolul oferit de autorităţi a fost unul pe cinste. Au căutat presupusul cadavru mai întâi în pădurile şi râpele a trei judeţe, apoi în cimitire şi canale. Anchetatorii au stat, alături de iubitorii de senzaţional, cu sufletul la gură, ori de câte ori un os sau o bluză sfâşiată de câini a fost găsită, întâmplător, de vreun cioban care se odihnea in iarbă.

Poliţiştii şi procurorii au ajuns şi în casele membrilor familiei Elodiei Ghinescu şi ale lui Cristian Cioacă, soţul ei. Fără succes. Au ridicat un calculator, au mai făcut un dosar, dar poliţistul Cioacă le-a râs din nou în nas. După ce a stat o perioadă cu cătuşele la mâini, Cioacă a ieşit din arest şi şi-a văzut liniştit de serviciul său şi de copilul de patru ani, rămas fără mamă. La fix un an de la disparitie, potrivit legilor din România, Elodia Ghinescu poate fi declarată, oficial, disparută. Şi abia la trei ani distanţă, dacă tot nu este găsit cadavrul, poate fi declarată moartă.