Preoţii recunosc că tot mai puţini sunt credincioşii care vin să se roage pentru sufletul lor şi care înţeleg adevărata putere a rugăciunii. Românii se roagă pentru orice, aşa că rugăciunea şi-a pierdut din menire, aceea de mulţumire sau laudă adresată de credincioşi divinităţii. Nici acatistele nu mai sunt imnuri de mulţumire şi de preamărire, credincioşii le consideră mai degrabă nişte "bileţele" trimise lui Dumnezeu.
Conform datelor STISOC2010, studiu dat recent publicităţii, 95% din români cred în Dumnezeu şi aproape 88%, în puterea rugăciunii. Credinţa în existenţa Iadului este cel mai puţin răspândită în rândul populaţiei, mai arată cercetarea. Pentru 64% biserica reprezintă locul unde au loc slujbele religioase, deci mai mult un loc de practicare a religiei decât un corp spiritual.
Conform "Studiului Valorilor Europene", România este ţara ortodoxă cu practica religioasă cea mai crescută. Nivelul practicii religioase în spaţiul privat este şi mai ridicat decât cel al frecventării bisericii, 73% din românii chestionaţi declarând că se roagă cel puţin o dată pe săptămână.
Astfel, surclasăm ţări precum Cipru (46%), Polonia (38%) sau Bugaria (17%). La polul opus se află ţări precum Cehia (9%) şi Germania (8%).
La capitolul participare la slujbe religioase suntem depăşiţi de Polonia (70% din locuitori declară că merg la slujbă cel puţin o dată pe lună), Irlanda (57%) şi Cipru (56%).
Dacă analizăm practicarea religiei punct de vedere sociologic am putea spune că este mai degrabă un "troc cu divinitatea".
„La noi, sentimentul religios este mai degrabă mistic, seamănă cu cel al popoarelor primitive care se roagă la Zeul Lup să facă sau să nu facă", a declarat sociologul Mircea Kivu. Şi asta din cauză că "gradul de cultură teologică este extrem de redus", a mai spus el.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M