Chiar dacă suntem parte din UE, românii sunt clienți europeni de rangul doi: prevederile unor Directive Europene sunt aplicate cu întârziere sau deloc la București, iar vina, în cazul sectorului financiar-bancar, aparține inclusiv BNR.
Potrivit unei clauze din directiva europenă 2014/17/EU, băncile au obligația să îi anunțe pe clienții cu credite în valute de fiecare dată când cursul valutar oscilează cu mai mult de 20% față de valoarea din momentul semnării contractului.
Deputatul PNL Andreea Paul prezintă pe pagina personală de Facebook această clauză care i-ar fi salvat pe mulți români cu credite în valută, dacă era respectată de instituțiile financiare de la noi:
"De stiut ca art 23 alin 4 a directivei europene 2014/17/EU prevede:
(4) Statele membre se asigură că, în cazul în care un consumator deține un împrumut într-o monedă străină, creditorul avertizează consumatorul periodic, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil, cel puțin în cazurile în care valoarea cuantumului total plătibil de către consumator care rămâne de rambursat sau al ratelor periodice variază cu mai mult de 20% în raport cu valoarea la care s-ar ridica dacă s-ar aplica cursul de schimb aplicabil la momentul încheierii contractului între moneda contractului de credit și moneda statului membru. Avertizarea îl informează pe consumator în legătură cu o creștere a cuantumului total plătibil de către consumator, prezintă, după caz, dreptul de conversie într-o monedă alternativă și condițiile în care se poate efectua acesta și explică orice alt mecanism aplicabil pentru limitarea riscului ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul".
O depreciere cu peste 20% a monedei naționale s-a petrecut nu doar în cazul francului elvețian, ci și a multor credite contractate în euro, iar românii aflați în aceste situații aveau măcar dreptul de a fi informați periodic.
