Numărăm zilele până când, oficial vom deveni cetăţeni ai Europei. Ni se promite că vom trăi o viaţă mai bună, că vom avea servicii mai bine plătite, la fel ca în Occident. Până atunci însă, în România, sărăcia e la ea acasă.

Dincolo de statisticile, unele extrem de optimiste, care anunţă creşterea nivelului de trai, scăderea şomajului, scăderea sărăciei, există însă o altă Românie. Există cetăţenii de mâna a doua, locuitorii ghetourilor. Cei pentru care viaţa înseamnă în primul rând supravieţuire. IÎn fiecare oraş este câte un ghetou.

Când ajung în ghetouri, toţi speră că vor sta acolo doar o perioadă. Până îşi găsesc de lucru şi strâng ceva bani. Sărăcia, familiile numeroase, bolile îi ţin însă în loc. Nu mai pleacă nici unul, ba chiar încep să se obişnuiască şi să se împace cu soarta. În Baia Mare, mii de oameni trăiesc astfel. Unii, în ghetouri, alţii - direct în colibe.

Pe strada Horea din Baia Mare, trei blocuri strică ireparabil imaginea cartierului. Sunt blocurile sociale, pe care înveţi că trebuie să le ocoleşti.

Unele apartamente, dacă pot fi numite aşa, au curent electric. Se deosebesc de celelalte de la o poştă. Iar în ghetou, totul se împarte. Chiar şi curentul electric.

Oamenii se plâng că dau bani mulţi ca să locuiască în aceste blocuri. În schimb, vecinii lor nu mai suportă mizeria în care sunt condamnaţi să trăiască şi ei.

Stând la bloc, oamenii de pe strada Horea se pot considera orăşeni. La marginea municipiului, în cartierul Craica, locuiesc rudele lor şi mai sărace.

Reprezentanţii primăriei spun că au cheltuit câteva miliarde de lei pentru a adue curent electric pe strada Horea. Dar nici edilii nu pot cheltui prea mulţi bani pentru săracii oraşului.

"Nu cred că e normal ca o parte din banii cetăţenilor să fie folosită pentru aceste zone, duc la contraste şi revolte din partea cetăţenilor buni plătitori", a declarat Ovidiu Ştefan, viceprimar Baia Mare.

Autorităţile promit că vor cumpăra un teren, pentru a-i muta acolo pe săracii din colibe. Ba vorbesc chiar şi de un microcartier, cu locuinţe şi magazine, care se va construi pentru ei. Dar când, nimeni nu ştie.

Sunt săraci lipiţi pământului şi trăiesc sub pământ. La marginea oraşului Ocna Sibiului, mai multe familii locuiesc de când se ştiu în vizuini săpate într-un deal, asemeni animalelor sălbatice. Nu au apă, electricitate sau grupuri sanitare, dar s-au obişnuit aşa. Trăiesc însă în fiecare zi cu teama că versantul se va prăbuşi peste ei.

Pentru că nu au avut un acoperiş deasupra capului, mai multe familii şi-au săpat gropi în pământ şi locuiesc aici de o viaţă întreagă. Aici li s-au născut copiii şi trăiesc în fiecare zi fără apă, fără curent şi fără nicio sursă de căldură.

Autorităţile cunosc prea bine situaţia celor 22 de familii din Ocna Sibiului, dar până acum, nu au găsit soluţii ca să le mute în altă zonă.

La 10 km de oraşul Brăila, sute de oameni trăiesc de ani de zile izolaţi, într-o colonie formată în apropierea fostului combinat de celuloză şi hârtie. Blocurile sociale şi au fost reabilitate în urmă cu trei ani printr-un proiect european, însă administraţia nu a inclus în proiect refacerea infrastructurii, a canalizării şi alimentarea cu gaze sau energie termică.

Localnicii coloniei se abia se descurcă. Majoritatea se încălzesc la sobe improvizate, din pământ, iar cei mai puţin norocoşi se descurcă cum pot.

Cât despre apă, majoritatea localnicilor se alimentează de la o cişmea aflată în mijlocul coloniei, iar cel mai apropiat medic se află la 10 km de aşezare. Între timp, apartamentele ghetoului se transformă în adevărate focare de infecţie.

O sută de familii din Braşov trăiesc de ani de zile în mizerie şi în beznă. Nu au gaz, curent electric şi nici apă caldă pentru că sărăcia i-a împiedicat să îşi mai achite datoriile către stat. Atâta timp a trecut de când au fost debransaţi de la utilităţi, că oamenii nici nu mai ştiu ce restanţe de plată mai au. Este vorba de locatarii unui bloc din cartierul Noua, deja renumit în tot Braşovul.

Bordeie din chirpici sau paie, copii care învaţă la lumina lumânării şi bătrâni care au trăit toată viaţa în mizerie - aşa arată satul Băceşti, din judeşul Vaslui. Oamenii s-au obişnuit să îşi ducă zilele fără electricitate, fără căldură sau apă curentă. Trăiesc din ajutorul social de câteva sute de mii de lei pe lună, şi din alocaţiile copiilor, mulţi la număr.

Oamenii se adăpostesc în locuinţe din lut sau paie, se spală în lighene, după ce cară apa de la fântână şi pun pe masă, în fiecare zi, mămăligă, varză sau cartofi. Aşa îşi duc zilele 600 dintre cei 4000 de localnici ai satului. Lună de lună, sutele de săraci din Băceşti se îngrămădesc la coadă pentru ajutorul social. Mulţi cer Primăriei să găsescă o soluţie, însă primesc de fiecare dată acelaşi răspuns.

"Eu mi-am făcut trei copii, că atât pot să cresc. Cine-şi face 11, 12, să muncească să şi-i crească", a declarat Mihai Băbuşanu, secretarul primăriei Băceşti.

Numai că, susţin săracii din Băceşti, locuri de muncă nu există. Câţiva dintre ei au o palmă de pământ şi singura lor speranţă erau subvenţiile pentru agricultură de la Guvern, pe care nu le mai primesc însă de ani buni.

În două sate din judeţul Vâlcea, oamenii se zbat într-o sărăcie cruntă. Sutele de localnici se înghesuie în case de chirpici, beau apă din râu şi stau la lumina lămpilor cu gaz. Autorităţile spun că cei mai mulţi dintre ei trăiesc din furat, însă recunosc că nu au găsit soluţii ca sătenii să ducă un trai decent.

Locuinţele din satul Valea lui Stan, arondat oraşului Brezoi, sunt bordeie din lemn sau piatră. Aici locuiesc 120 de familii de rromi. Mulţi dintre localnici nu sunt racordaţi la reţeaua de curent electric şi fură din cea de iluminat stradal.

Şi în satul Sălişte, de lângă Horez, peste 800 de oameni trăiesc în bordeie de câte doi metri pătraţi. Nu au curent electric, iar apa o iau dintr-un râu care trece pe lângă sat.

"Una din preocupările de bază este furtul de lemne din pădure, dar un merit al lor este că intra acolo unde nici utilajul nu intră şi fac acea curăţire de care are nevoie pădurea", a declarat Gheorghe Niţă, priamrul din Horezu.

Localnicii din Sălişte susţin că îşi câştigă traiul muncind ca zilieri pe la oamenii mai înstăriţi din împrejurimi.