Cinci cutremure de peste 7 pe scara Richter au zguduit România în ultimii 200 de ani. Cel mai puternic a avut loc la începutul secolului XIX. Seismul din martie 1977 este cel de-al patrulea ca magnitudine.

Cel mai puternic cutremur, cu magnitudinea de 7,9 pe scara Richter, s-a produs în anul 1802. Pagubele nu au fost foarte mari, deoarece erau puţine aglomerări urbane. Atunci s-a prăbuşit Turnul Colţei din Capitală. Nu există date privind pierderi de vieţi omeneşti.

Următorul mare cutremur, de 7,5 pe Richter, s-a produs la 23 ianuarie 1838. Bilanţul anunţat atunci de autorităţi a fost de 73 de morţi, 14 răniţi şi 36 de case distruse în Bucureşti. Însă consulul francez a raportat peste 720 de morţi şi tot atâţia răniţi.

Cel de-al doilea cutremur ca magnitudine, de 7,7 pe scara Richter, a avut loc la 10 noiembrie 1940. Atunci s-a prăbuşit blocul Carlton, cea mai înaltă construcţie din Bucureşti, îngropând sub dărâmături aproape 500 de persoane. Cifra exactă a victimelor nu se cunoaşte deoarece în 1940, în timpul războiului, informaţiile de presă erau cenzurate. Se apreciază că în toată ţara ar fi fost în jur de 1.000 de morţi şi circa 4.000 de răniţi.

Cutremurul din 4 martie 1977, de 7,2 pe scara Richter, este considerat cel mai grav, din cauza efectelor sale distrugătoare: peste 1500 de morţi, peste 11.000 de răniţi şi 33.000 de locuinţe distruse.

Un alt cutremur cu magnitudinea de peste 7 grade s-a produs pe 31 august 1986. Nu s-a soldat cu pierderi de vieţi omeneşti şi nici cu pagube materiale majore.