Cum aţi ajuns la dieta cu seminţe?
Să nu creadă cineva ca mănânc numai seminţe, că aşa or să-mi crească pene şi voi fi o pasăre. Mănânc absolut normal, în sensul că acum câteva zile, de exemplu, am fost şi am mâncat la Cocoşatu' mici cu chifle şi muştar, dar anumite lucruri mi le impun, adică să mănânc zece sâmburi de migdale dimineaţa la micul dejun pentru păr, piele şă creier. Asta am luat-o din India pentru că aşa îmi punea dimineaţa menajera, care-mi zicea: "Madam, madam, trebuie să mâncaţi pentru frumuseţe seminţele astea!". Aşa mănâncă indienii, le pun seara în apă şi seara le mănâncă decojite. Sau seminţe de floarea soarelui, sau alune de pădure.. Şi se vede, cu toate că ei mănâncă tot felul de porcării la 50 de ani n-o să-i dai nimănui anii ăştia în India, par cu zece ani mai tineri. Şi nu trec pentru că trec pe la bisturiu.
Aţi spus la un moment dat că lumea la Bollywood "e o junglă şi eu nu vreau să fiu maimuţa nimănui". Cum de v-aţi răzgândit şi acum vreţi să vă întoarceţi la Bollywood?
E agenta mea care tot mă cheamă în India: "Vino, vino, trebuie să faci un film". Am fost acolo, am negociat filmul, banii, condiţiile, dar nu mai vreau să mai trăiesc între ei, sunt sătulă. Când îţi spun indienii: "Aaa, dar de ce spui că e mai frumos la Bucureşti decât în Bombay, ce tot te plângi că e mizerie la noi, că vii dintr-o ţară din lumea a treia!" te bufneşte râsul. Bombayul în afara faptului că e mizerabil, maimuţe, elefanţi, vaci, vacile trec la ei pe stradă ca şi când ar fi la noi persoanele, şobolani, câini, nu are parcuri publice. Parcurile se plătesc, pentru că cei care nu au bani se duc altfel acolo şi-şi fac nevoile după un copac şi atunci, ca să nu devină parcul WC public, se plăteşte intrarea în parc. Bombayul are 17-18 milioane de locuitori şi au trei, patru parcuri, care sunt pe jumătate cât e parcul Cişmigiu de la Bucureşti. Ţin minte prima seară când am ajuns în Bombay, m-am întrebat ce fac oamenii ăştia cu morţii pe stradă... Dar nu erau morţi, erau câte 40-50 de oameni care dormeau aliniaţi pe trotuar, fără pături sau perne, doar înveliţi în cearşafuri. Iar asta e normal acolo. Sau, coboram de la un prieten care dăduse o petrecere, nu mergea liftul şi am luat-o de la etajul 20 pe scări, iar între etajul 15 şi 14 erau oameni care dormeau pe fiecare treaptă, ca şi când fiecare treaptă ar fi fost un pat.
Iar un alt motiv pentru care nu am mai vrut să mai stau în India a fost că în 2008, când a fost atentatele teroriste la hoteluri şi mi-era frică, am stat să mă gândesc: "Eu pe cine sun?", să mă duc şi eu la cineva şi să stăm împreună, că mi-e frică să stau singură. M-am uitat pe telefon, am peste 500 de numere de telefon, dar nu am putut să sun pe nimeni. Mi-am dat seama că nu am nici un prieten căruia să-i spun "Îmi este frică de mor în casă, hai să stăm împreună". Şi atunci m-am gândit: "De ce mai stau eu în ţara asta, dacă n-am nici un prieten?".
Spuneaţi că la Bollywood e o junglă şi că dumneavoastră nu vreţi să fiţi maimuţa nimănui. De ce?
Cred că şi la Hollywood e cam la fel, lumea filmului e o mare junglă, în care fiecare e un animal. Nu este o lume uşoară. Eşti înconjurat de şerpi, tigri, mai iese câte o vulpe... Pentru că am văzut, şi se poartă peste tot, şi la Hollywood, şi la Paris, şi la Londra, şi cred că şi în România îmi imaginez că este acelaşi lucru, dacă nu eşti iubita cuiva, recomandată de cineva, verişoara, prietena, amica cuiva, foarte greu răzbaţi. Bine, sunt şi excepţii, dar eu cam aşa zic că este regula, pentru că asta am văzut. Eu n-am făcut-o niciodată, dar văd la colegele mele de la Bollywood netalentate, uneori nici frumoase, bine, superoperate, siliconate, botoxate. Dacă tu ai 20 de ani şi iubitul tău 40, iar iubitul tău avea acum 2 ani o alta de 20 de ani care venea de nicăieri, de la ţară, fără nici o pregătire şi care deodată a devenit noua stea, noua găselniţă a Bollywood-ului... Şi tot timpul e altă fată... Nu, nu vreau să fiu maimuţa nimănui. De asta am şi plecat acum un an, ok, căutaţi-mă, dar, dacă mă căutaţi, faceţi-o de la 8 dimineaţa la 7 seara, astea-s orele mele de muncă, nu noaptea.
Aţi primit şi dvs. propunerile celebre de la producători gen "Culcă-te cu mine şi te fac mare"?
Nu cu cuvintele astea, dar am primit cheile de la apartament pe masă şi mi s-a spus: "Poţi să te muţi de mâine". Şi eu am zis "De ce?". Am apartamentul meu, o sufragerie enormă, pot să mă plimb cu bicicleta prin ea, am servitor şi şofer, ce-mi trebuie... Nu era un producător la 40 de ani, ci la 60 de ani, urât, gras şi foarte mirositor.
Dacă aţi fi acceptat, era într-atât de influent încât să vă propulseze cariera?
Da. Şi presupun că am şi făcut o figură foarte urâtă când am plecat de acolo, că agenta mea mai avea un pic şi plângea. Îmi zicea: "Calmă, gata, nu mai spune nimic", că îi spusesem producătorului aceluia: "Cheile ăstea pentru ce sunt, ca să-ţi scot ochii cu ele?". Şi el mi-a zis: "Nu, cheile ăstea îţi deschid toate porţile. Dacă nu accepţi n-o să mai lucrezi pentru nimeni".
Şi a avut dreptate?
Da, pe Bollywood n-am mai lucrat, în filmele ălea cu cântece, dansuri şi plânsete. Am lucrat ca model şi mi s-au mai propus şi câteva filme serioase.
Acum, când plecaţi, vă duceţi să faceţi un film?
Nu, mă duc doar la o nuntă, pentru că ambasada Indiei nu mi-a dat viză de muncă, deşi am negociat filmul pe care urmează să-l fac. Mă bat acum cu ei, consulul exprimându-se în felul următor: "Nu avem nevoie de modele în India şi nu sunteţi calificată". De joia trecută mă duc în fiecare zi la ambasadă.
Dar cum, nu aveţi o carte de vizită impresionantă, şi cu filme la Bollywood, şi cu prezentările de modă, şi cu campaniile publicitare pe care le-aţi făcut, nu numai în India, dar şi în toată Asia sau Europa?
Ba da, este la dosar, găseşti şi pe Google, şi pe Youtube, peste tot. Am contracte de muncă până în 2012, dar nu contează. Vineri mi-au dat viză turistică şi m-au pus să semnez că nu merg acolo să muncesc, pentru că "nu sunt calificată". Nu sunt calificată, pentru că n-am făcut niciodată curs de actorie, de dans sau de model acolo, mi-au spus. Eu am făcut lecţii de dans pentru filme cu unul dintre cei mai mari profesori de acolo, de exemplu, dar au fost lecţii particulare, plătite, nu în cadrul unei şcoli, deci nu am diplomă, deci "nu sunt calificată". Prin urmare, cu filmul pentru care negociez în acest moment la Bollywood nu se va întâmpla nimic, dacă nu-mi dau această viză de muncă. Nu înţeleg ce se întâmplă acum, am mai avut vize de muncă în India. Bine, luate din Japonia sau de la Londra, nu de aici...O să mai încerc o dată în ianuarie.
Care este diferenţa între cum se poartă o vedetă de Bollywood şi una de Hollywood, dumneavoastră observând acest lucru la faţa locului?
Eu zic că vedetele indiene sunt mult mai arogante. Americanii sunt mult mai relaxaţi, foarte cool, starurile de la Bollywood sunt mai arogante, sunt foarte mari prinţese şi prinţi, siliconate şi botoxate sunt cu siguranţă, dar cred că explicaţia este că-s mult mai adulate în India. Când eşti aşa de sărac, singurul lucru care-ţi rămâne este televizorul, nu? Şi atunci Bollywoodul e ca o a doua religie acolo, în sensul că toţi actorii de Bollywood sunt trataţi ca zeii, oamenii sunt înnebuniţi când trece Salman Khan, să zicem, toţi sar să-i pupe mâinile, ca la papa, la noi. Mie nu mi s-a întâmplat, eu nu-s aşa de cunoscută ca ei acolo şi oricum eu ies din casă nemachiată şi cu ochelari de soare ca să nu fiu recunoscută, ca să pot fi liberă.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M