Românca Oana Marian, asistenta lui Francis Ford Coppola

Deşi a absolvit literatura la Universitatea Yale, Oana Marian s-a orientat spre film, potrivit romanialibera.ro.

Yale a fost singura universitate la care a aplicat. Barbara Bush, fiica lui George Bush, a fost una dintre colegele Oanei: "Am avut mulţi colegi din upper-class, dar până în ultimul an nu prea am avut prieteni din această categorie, mă simţeam inhibată în prezenţa lor pentru că ei erau ca acasă acolo, fuseseră educaţi din copilărie pentru acel mediu. Eu crescusem singură cu maică-mea şi terminasem un liceu de 200 de fete, care, cu toate că era privat, oferea burse complete sau aproape complete la 75% din eleve. M-am adaptat cam greu la felul colegilor mei de a fi, la încrederea lor super-americană, că sunt îndreptăţiţi să fie acolo. Acum, când am trecut de 30 de ani, unii dintre cei din generaţia mea (nu şi fiica lui Bush) au început să fie cunoscuţi ca personalităţi foar­te importante ale vieţii americane: economişti, politicieni, activişti, scriitori etc".

Oana spune că a lucrat cu Coppola pentru filmul "Tinereţe fără tinereţe" . "După master, m-am întors în România ca să lucrez cu cumnata mea la un scurtmetraj al ei şi, după doi ani de diverse joburi în domeniu, a apărut şi această oportunitate, să lucrez la filmul lui Coppola, „Tinereţe fără tinereţe". Fiind totodată asistenta actorului principal al filmului, eram mereu prezentă pe platou, ceea ce a fost un mare avantaj. De la Coppola, dar mai ales de la Tim Roth, care are experienţă de actor, dar şi de regizor, am învăţat enorm despre lucrul regizorilor cu actori. Producătoarea lui Coppola, Anahid Nazarian, m-a sfătuit să mă mut în Los Angeles, unde m-a sprijinit mult".

În 2009, Oana a fost  "art department researcher" la "Terminator 4". "Jobul la Terminator era unul foarte bine plătit şi presupunea să adun materiale vizuale pentru construirea tuturor decorurilor. De exemplu, dacă voiau să toarne o scenă cu aparate de zbor prăbuşin­du-se, trebuia să merg în deşert la cimitirele de avioane şi să le fotografiez; m-au trimis în Las Vegas la o convenţie a tehnologiilor de ultimă oră să fac cercetare vizuală; genul ăsta de activităţi"

Anul acesta a făcut un scurtmetraj, „Sunset", şi i-ar plăcea să fie regizor la Hollywood, dar nici să fie regizor underground nu i-ar displăcea.

"N-aş respinge nici una dintre aceste variante şi, în plus, mi-ar plăcea să fac şi documentare. Anul trecut m-am întors în România şi am petrecut două luni lucrând cu coregrafa Alexandra Pirici şi regizoarea de teatru Mariana Cămărăşan, într-un fel de workshop de regie şi scenaristică pe care l-am creat eu. Am un scenariu în dezvoltare, la care aş vrea să lucrez în stilul lui Mike Leigh. Filmele româneşti au un anume exotism care la mine nu prea funcţionează".

Oana a participat la campania electorală a lui Obama, realizând un clip. "Colega de apartament a unui prieten era stewardesa lui personală şi ea m-a implicat în acest proiect care, din diverse motive, nu a mai fost dus la capăt. Şi, da, eram simpatizantă a lui Obama".

Dintre peliculele româneşti le preferă pe cele ale lui Corneliu Porumboiu. "Îmi plac filmele lui Porumboiu, dar cu celelalte am o problemă. Am o perspectivă dublă, şi de american, şi de român. Înţeleg de ce au succes aici, unul dintre motive e un anume exotism care la mine nu prea funcţionează. În orice caz, am urmărit atent şi m-am bucurat mult de succesul lor".