Aţi fost reprezenta României la miss Univers în 1998, când licenţa era deţinută de Roberta Anastase, problemele pe care le-aţi avut cu ea la miss Univers şi ulterior făcându-vă să nu mai vreţi să vă întoarceţi în ţară şi să rămâneţi în America. Ce s-a întâmplat mai exact?
Am câştigat miss Univers România în 1998 şi am plecat în Hawaii la concursul mondial fără nici un fel de pregătire, cu o rochie de-a mamei, cu o rochie de-a mea de la Balul Bobocilor şi două rochii pe care mi le-a făcut o doamnă de la o casă de modă din Galaţi. Când am ajuns acolo şi am văzut ce rochii aveau colegele mele am căzut pe spate. Cehia avea 20 de rochii una mai frumoasă ca alta, Venezuela avea la fiecare rochie din toate valizele manual de întrebuinţare, ce să mai.... Iar eu n-aveam decât două perechi albe de pantofi şi nici o bijuterie. Rochia de la Doina Levintza pe care trebuia s-o port la finală a ajuns la mine a doua zi după ce s-a terminat tot concursul. Iar această rochie e aceeaşi cu care Roberta Anastase s-a îmbrăcat la petrecerea de cu o seară înainte de finala Miss Univers. Nici măcar n-a venit a doua zi, înainte de concurs să-mi dea rochia, mi-a dat-o după. Cum am aflat? Am primit rochia de la Roberta Anastase după finală şi, ce să fac, mi-am pus-o pe mine la petrecerea de după. Unul dintre fotografii de acolo a venit şi mi-a spus: "Aaa, dar rochia asta nu e aia de aseară?". "Care aseară?", zic eu, "că noi n-aveam voie să ieşim din camerele noastre de hotel. Eu n-am fost la nici o petrecere aseară!". Şi după aceea se uită la Roberta şi zice: "Aaa, stai că tu o purtai...". Iar eu la finala Miss Univers am purtat rochia pe care mi-o făcuse doamna Crăciun de la casa de modă din Galaţi. Şi Roberta Anastase fusese, de altfel, în 1996 reprezentanta României la miss Univers, dar atunci nu avea ea licenţa, ci cineva din Bulgaria.
Atunci au început să degenereze lucrurile între dvs. şi Roberta Anastase?
Da, dar şi pentru că la concursul Miss Univers, la sfârşit, toate finalistele dau cadouri celorlalte fete suveniruri aduse de acasă, din ţara lor, cum ar fi de la noi din România nişte sculpturi mici din lemn cu faţa lui Vlad Ţepeş, că toată lumea ştie de Dracula. Plus că organizatorii de la Miss Univers ne dăduseră cadou cosmetice să te machiezi în fiecare zi, şampon, papuci de baie de la sponsori şi un fel de computer-telefon foarte drăguţ pe care oricum nu-l puteam folosi în România. Când am ajuns pe aeroport, la Bucureşti, Roberta Anastase mi-a zis că ea vrea jumătate din cadouri. Ea cu mama ei mi-au zis: "Deschide-ţi bagajele să împărţim cadourile!". N-am desfăcut nimic, că maică-mea e moldoveancă şi le-a zis şi ei şi maică-sii vreo două, m-a luat de mână şi am plecat. Nu aveau ce să-i spună, că maică-mea e mai mare decât ele două la un loc!
N-am mai vorbit atunci, dar ulterior Roberta m-a sunat să-mi spună că sunt invitată la Olimpiada Modelelor de la Los Angeles, dar că trebuie să plătesc 2.500 de dolari. La vremea respectivă, 2.500 de dolari erau enorm de mulţi bani şi i-am zis că eu n-am de unde să dau banii ăştia. Mi-a zis: "Nu mă interesează, dacă vrei să mergi plăteşti bilet!". Am luat Pagini Aurii din Galaţi şi m-am uitat care-s cele mai mari firme şi le-am luat cu mătuşa mea la rând, că miss România Univers cere bani. Am reuşit cu greu să strângem din câte 20 sau 50 de dolari 2.300 de dolari, iar de restul a făcut mama credit.
Când am ajuns la Los Angeles, cu zece zile înainte de concurs, Roberta nu-mi zicea decât: "Vai, ce grasă eşti!" şi nu-mi dădea să mânânc decât micul dejun, un măr, un iaurt şi două foi de iarbă, deşi îmi plătisem totul din banii mei, din sponsorizări, nu ai ei. Tot atunci mi-a luat şi paşaportul, că-l ţine ea, că ea e agenta mea şi ea trebuie să-l ţină, şi nu vroia să mi-l mai dea înapoi. Am sunat-o pe mama şi ea mi-a spus să sun la consulat să le spun. Consulatul a venit imediat, două persoane, care au avut o mică discuţie cu Roberta, căreia i-au spus: "Dar dvs. ştiti că nu aveţi voie să ţineţi paşaportul altui cetăţean...". "Nu, că aşa m-am gândit eu, că aşa e mai bine", le-a zis ea. Cei de la consulat mi-au luat paşaportul de la ea şi mi l-au dat înapoi. Ea n-a putut să spună nimic, că taică-su era deja băgat în politică, maică-sa la fel...Am intrat în concurs şi, spre marea ei uimire, am luat medalia de aur. Ea a plecat în România şi eu am rămas în America.
Are vreo legătură faptul că aţi rămas în America cu Roberta Anastase?
Are legătură, ştiţi cum zice americanul, un şut în fund e un pas înainte. Eu îi mulţumesc ei, că dacă mă trata frumos şi-mi arăta cât e de frumos în România, stăteam în România, dar prin felul în care s-a purtat m-a făcut să mă decid să plec din România. Altfel nu mă abiţionam să-mi caut agenţie de una singură în America, să mă bat cu fotografii, să încep o carieră de model, că eu studiam Dreptul şi eram foarte bine la mine acasă.
Atunci când am decis să rămân aveam invitaţia de la consulul României, care a înţeles imediat situaţia şi mi-a făcut invitaţie, aveam şi viză pe un an pentru SUA...Roberta m-a şi ameninţat la un moment dat, că dacă nu mă întorc cu ea o să se ducă în România la ziare şi o să le spună că eu i-am furat ei actele şi banii. Dar eu i-am spus atunci consulului ce mi-a spus. Ea vrut, dar nu a mai scris nimic în ziare, întrucât consulul a trimis imediat comunicat la toate ziarele din ţară "Miss Univers România rămâne în America" şi ea nu a mai avut timp să le mai transmită ce vroia, că ea pleca după două zile în România. Nu pot să ştiu de ce a făcut-o. Şi ea, oricum, era doar cu un an sau doi mai mare ca mine atunci, nu pot să spun că era o femeie matură, de 40 de ani, şi că ştia cum trebuie să se poarte. Dacă eu aveam 19 ani, ea avea 21 maxim. Era şi ea un copil, eu ştiu ce-a fost cu ea atunci?
De ce credeţi că aţi făcut mare carieră de model în special în ţările asiatice, Japonia, China, India, Singapore?
Pentru că eu am doar 1,74 înălţime, sunt mică pentru Milano sau Paris, sunt mică de statură pentru standardele europene, deşi am făcut cataloage şi la Paris sau Milano, dar nu prezentări de modă. Prezentări de modă am făcut în Asia, că acolo fetele sunt mici de înălţime. Doi, cred că semăn puţin cu asiaticii, cât am stat în Japonia îmi ziceau: "Eşti jumate japoneză", cât am stat în Hong Kong: "Tu eşti sigur jumate chinezoaică", iar în India nimeni nu credea că eu nu-s indiancă şi-mi vorbeau în hindi. Şi mama când eram mică îmi spunea "mica mea japoneză", deşi rădăcinile mele sunt în Vrancea.
După ce aţi umblat prin toată lumea, vreţi să vă stabiliţi aici, în România, după ce vă veţi fi încheiat cariera?
Nu ştiu, am avut întotdeauna o mare atracţie pentru America de Sud, iar Argentina a fost întotdeauna pentru mine ţara de vis, deşi n-am ajuns încă acolo. Eu zic că nu mi-au crescut cu adevărat rădăcini încă pe nicăieri. În Tokio, acum foarte mulţi ani, m-am întâlnit cu Ion Caramitru, care m-a întrebat: "Dar unde-ţi place, că ai fost peste tot..". "Nu ştiu", i-am răspuns,"mie-mi place pe drum".
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M