Două cazuri recente scot la lumină un scandalos partizanat în interiorul justiţiei, unde, dacă mai era nevoie de dovezi publice privind coruperea acesteia, acum le-a furnizat singură şi încă prin oameni de la vârf.
Primul dintre ele ţine de Parchetul General şi o are în centru pe Elena Udrea. În 18 decembrie 2009, procurorii au hotărât neînceperea urmăririi penale a subordonaţilor acesteia, reclamaţi de comisia parlamentară de anchetă, extinzând NUP-ul şi la şefa Turismului, cu toate că deputaţii nu apucaseră să sesizeze Parchetul în privinţa ei.
În aceeaşi zi, raportul procurorilor este trimis lui Udrea, peste trei zile ajunge la Parlament, unde Roberta Anastase, preşedinta Camerei şi colega de partid a ministrului Turismului, îl ţine la sertar 40 de zile, aducându-l, oficial, la cunoştinţa deputaţilor, abia după ce a trecut termenul legal de contestaţie.
Procurorii nu numai că s-au antepronunţat asupra unei cereri de anchetă, blocate şi la ora aceasta în comisia juridică a deputaţilor, ci au făcut-o într-o manieră inedită. Căutând să-şi motiveze decizia, magistratul de caz a justificat fiecare acţiune a ministrului, fie că era vorba de încredinţarea unui contract fără licitaţie, fie de campanii publicitare şi serbări costisitoare, exprimându-şi, deschis, aprecierea faţă de activitatea Elenei Udrea.
Publicitatea pe Eurosport şi CNN - "iniţiativă în premieră" şi "de bună credinţă", Paştele în Bucovina şi la malul mării - "o bună strategie de promovare a turismului", atribuirea directă a unui contract firmei soţiei lui Ilie Năstase - corectă, "nu se poate acredita ipoteza că i s-a asigurat o poziţie preferenţială", numele celebrului tenisman oferă suficiente garanţii.
După toate acestea, e mai uşor de crezut că anchetatorilor le-a luat mai mult timp compunerea raportului, decât investigarea vreuneia din acuzaţiile formulate de parlamentari. Dacă nu cumva l-au scris după dictare. Şi judecătorii Curţii Constituţionale, marele arbitru al meciurilor dintre instituţii, se tăvălesc, în robe, cu lumea politică. De curând, în decizia la cazul Cernea, ei pledează pentru "raţionalizarea Parlamentului", spre a se potrivi contextului economic, politic şi social actual.
Ei recomandă adoptarea votului uninominal majoritar, acela dorit de PD-L, care avantajează primele două partide mari, putând să le elimine pe celelalte. Batjocorind principiile, vorbesc despre raţionalizarea Parlamentului, ca despre cea a apei în anotimpurile secetoase, adaptându-l în funcţie de crize şi alte schimbătoare contexte.
Nimeni nu i-a întrebat pe judecătorii constituţionali despre acest subiect şi nu se află în atribuţiile lor trasarea direcţiilor reformei politice româneşti.
Citeşte mai mult în Gândul.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M