Rodica Ciobanu:Partidul-lavalieră şi două revere

Codruţ Sereş, secretarul general al PC, dezvăluia, sâmbătă, cine va fi ales duminică, adică Daniel Constantin, tânăr politician cu stagiul făcut în agenţiile guvernamentale - preşedinte, Cristian Popescu "Piedone", primarul sectorului 4 din Bucureşti - primvicepreşedinte, Sereş însuşi - reconfirmat în funcţie, şi încă 11 vicepreşedinţi, deja ştiuţi şi ei.

Dan Voiculescu "Felix" nu s-a supus la vot, el este preşedintele fondator, "profesorul" conservatorilor, care, oriunde s-ar situa în ierarhie, nu ies din cuvântul lui. Ca în toate partidele personale, cum este şi cazul PRM, PD-L sau PNG, iniţiativele individuale sunt puţine ori marginale, membrii urmează milităreşte direcţiile trasate de lider, iar Dan Voiculescu, la peste doi ani de la retragerea sa formală de la şefie, a pus feţe noi în conducerea PC, spre a-l face să pară tânăr, hotărât şi sprinţar. Visul politic al acestora este să bage partidul în Parlament, pe propriile-i picioare.

Conservatorii nu au mai îndrăznit, din 2000 încoace, să treacă altfel pragul legislativului, decât remorcaţi de PSD. Întrebarea care stăruie acum este nu dacă vor izbuti, de data asta, singuri, ci cu cine o vor face? Cu pesediştii pe care, în 2004, i-au trădat, dar care le sunt, în continuare, aliaţi, sau cu liberalii, o partidă care din motive de orientare - Voiculescu se consideră social-liberal - şi imagine, le surâde? Nu au alianţe care să-i oblige, cum declara liderul fondator, prin urmare sunt liberi şi disponibili sunt şi ceilalţi.

Secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, le-a garantat "loialitate", preşedintele PNL, Crin Antonescu, dialog. Convieţuirea în alianţă cu PSD a fost comodă în mandatul lui Mircea Geoană - cu numai cinci parlamentari, PC ocupă două funcţii de vicepreşedinte în Birourile Camerelor -, dar Victor Ponta nu pare la fel de generos ca predecesorul său.

Liberalii au reticenţe faţă de asocierea cu Dan Voiculescu, însă un tovarăş de drum electoral cu putere mediatică ar fi binevenit, aşa încât, la momentul potrivit ar putea să le întindă conservatorilor o ofertă de nerefuzat. Dilema nu se va tranşa acum, ci peste un an şi jumătate, cu câteva luni înaintea scrutinului parlamentar, aşa cum a intrat în tradiţie, şi va fi decisă de foamea de imagine şi de cine dă mai mult ca să şi-o astâmpere.

PC reprezintă pentru partidele mari din opoziţie ceea ce este UDMR pentru cele de guvernământ: un accesoriu de necesitate. Acoperă un gol, întăreşte ţinuta, este lavaliera prinsă pe rever, care transmite direct către public. Şi cine nu are nevoie de microfon? Preşedintele Traian Băsescu a simţit, din plin, în campania electorală, ce înseamnă să-l aibă alţii, fiind nevoit să-şi găsească, la rândul său, un mogul cu lavalieră.

Citeşte mai mult în Gândul.