A fost o duminică însorită şi caldă de mai, una din acele zile în care ţi-ai dori ca pereţii de beton care te strâng să se umfle şi să te expulzeze direct în mijlocul unei pajişti. Patruzeci de mii de oameni au evadat din strânsoare, au trecut prin porţile deschise ale Palatului Cotroceni şi au pătruns pe aleile umbroase, au păşit pe marmura călcată doar de demnitari şi s-au plimbat prin parcul înverzit, ascuns privirilor în restul anului. A fost o zi de a cărei importanţă preşedintele României – sosit pe la amiază, de la venerarea Brâului Maicii Domnului – s-a "cutremurat" într-atât, încât ar vrea să o vadă înscrisă în calendarul Cotrocenilor.

Citeşte mai mult în Gândul