Cu ani în urmă, pe când România doar jinduia la statutul de ţară UE, am asistat la o discuţie aprinsă între doi preşedinţi de Consilii Judeţene.

Teritoriile peste care îşi întindeau domnia erau învecinate, dar partidele din care cei doi făceau parte se aflau pe poziţii adverse. Motivul pentru care se certau era, evident, unul politic şi avea legătură cu ceea ce se întâmpla la centru.

Când, la un moment dat, discuţia a ajuns la construirea sau reabilitarea unui drum care urma să traverseze ambele feude, între cei doi s-a purtat cea mai eficientă negociere politico-administrativă pe care care mi-a fost dat s-o văd vreodată: în mai puţin de zece minute au căzut la pace! Drumul proiectat a fost ţesut printre sate şi oraşe în aşa fel încât să împace pe toată lumea: un primar din opoziţie, doi de la putere, unul din opoziţie, doi de la putere...

Citeşte mai mult în Cotidianul