Rezervat elitelor! Sportul, împărţit pe clase sociale

"Rugby-ul este un sport de golani, practicat de gentlemani, pe când fotbalul este un sport de domni practicat de golani", celebra replică rostită de Pierre de Coubertin la începutul secolului trecut rămâne actuală după mai bine de o sută de ani. În timp, acest adevăr s-a generalizat la nivelul întregului fenomen sportiv, făcându-se astfel o distincţie clară între sporturile bogaţilor şi cele ale maselor.

România a fost angrenată şi ea în această delimitare a elitei de restul societăţii, fenomenul devenind vizibil după 1990. S-a demarat destul de greu şi rudimentar, dat fiind că zeci de ani întregul sport de la noi a stat sub semnul Daciadei, o competiţie a maselor. Pentru distincţie trebuia inventat ceva nou, un sport în care să nu fi avut campioni sau celebrităţi, în care bogaţii vremii să-şi dezvolte în voie egocentrismul şi să-şi hrănească orgoliul de vedete.

Aşa a devenit vizibil fotbal-tenisul, unde performa Viorel Cataramă, politician şi afacerist de succes al anilor '90. Elitist şi uşor exclusivist mai degrabă prin facilităţile de care se bucurau practicanţii, acest sport a fost însă doar unul de tranziţie către care abia germinau în ţara noastră. Golful era cunoscut, dar nu existau terenuri pentru a fi practicat. Singurul se găsea la Clubul Diplomaţilor, însă nu se poate vorbi de un teren în adevăratul sens al cuvântului, el având doar şase găuri, de trei ori mai puţine decât terenurile clasice.

Viorel Cataramă a fost şi aici unul dintre pionieri, în timp pasiunea ajungând să-i ocupe foarte mult timp. A devenit obişnuinţă să se încheie afaceri pe terenul de golf, lucru deloc surprinzător dacă ţinem seama de personalităţile constante ale acestui sport. Între ei, Mişu Negriţoiu - directorul general ING Bank România, Florin Andronescu - antreprenorul care a fondat Flanco şi Credisson, Andre Naniche - fost director operaţional al Rompetrol, mâna dreaptă a lui Dinu Patriciu sau Robert Rekkers - director general Banca Transilvania.

Ierarhizând, sentimentul de maxim al potenţei financiare şi mulţumire de sine, măcar în România, este dat de practicarea yachtingului. Numai costul minim al unei ambarcaţiuni, 150.000 euro, este de natură să descurajeze pasiunea muritorilor de rând. Fără a mai pune la socoteală întreţinerea bărcii, care se ridică şi ea la câteva mii de euro. Zgârcit sau, după propria caracterizare "cumpătat", în relaţiile cu angajaţii sau partenerii de afaceri, George Copos este generos în a-şi satisface propriile capricii. Yachtingul este una dintre pasiunile sale şi chiar practică acest sport cu succes, el clasându-se printre primii la mai toate regatele.

Este un sport ce presupune forţă şi care scoate în evidenţă bărbăţia, aşa cum şi femeile au un sport distinctiv, care le subliniază graţia. Echitaţia este această activitate mai mult recreativă decât sportivă, iar Maria Băsescu, soţia preşedintelui, este una dintre personalităţile pasionate, chiar dacă şedinţele sale de călărie se rezumă la plimbări în pădure. Alexandra Copos, fiica patronului Rapidului, are şi ea călăria ca hobby, iar impresarul Victor Becali a îndreptato şi el pe fiica lui, Alina (17 ani), către acest sport.

Tangenţial cu sportul se poate vorbi şi despre vânătoare ca o activitate a elitelor. Reîntoarcerea în mediul şi la activităţile primordiale, pentru a lua în stăpânire natura, reprezintă un sentiment de atotputernicie pe care pasionaţi ca Ion Ţiriac, Ioan Niculae îl dezvoltă şi atunci când tratează afaceri.

Au fost dezvoltate şi sporturi elitiste pentru copii, care trebuie să se diferenţieze de restul prin faptul că sunt mult mai scumpe. Spre exemplu, dansul este cotat între primele cinci sporturi din lume, ca si cost. Costumatia pleacă de la 2.000 de euro şi poate trece de 3.000. Astfel, o pereche de pantofi pentru o fată ajung să coste 140 de euro, iar pentru o rochie se plăteşte şi 2.000 de euro. Costurile sunt cam aceleaşi şi în cazul băieţilor, doar că un frac poate ajunge până la 3.000 de euro.

Este foarte clar că pe măsură ce toate aceste sporturi amintite mai sus vor deveni accesibile unor pături mai largi de oameni, elitele se vor refugia spre alte îndeletniciri. Experienţa istorică arată însă că golful şi yachtingul au rezistat deceniilor, fiindcă în orice fel de vremuri achiziţionare unui yacht este un lux cu desăvârşire exclusivist.