RESTREPO, un documentar despre viaţa în cea mai periculoasă bază militară din Afganistan

Considerată una dintre cele mai periculoase zone de război, izolata vale Korengal din estul Afganistanului a servit drept bază ”vârfului de lance” format dintr-un grup de tineri bărbaţi care au condus eforturile militare americane în zonă. Valea a fost abandonată de soldaţi în aprilie 2010; însă, spre sfârşitul lui 2007, aproape o cincime din înfruntările din Afganistan aveau loc în Korengal. Luptele erau pedestre şi sângeroase, iar zona aflată sub control american se deplasa deal cu deal, creastă cu creastă, câte o sută de metri o dată.

Povestea soldaţilor staţionaţi în Korengal în 2007 şi 2008, redată în propriile lor cuvinte, este RESTREPO, un film de lung metraj, câştigător al Marelui Premiu al Juriului pentru documentar în cadrul Festivalului de Film Sundance 2010.

RESTREPO intră direct din cinematografe pe micul ecran, debutând pe National Geographic Channel duminică, 23 ianuarie , de la ora 21:00. Filmat de apreciatul fotoreporter Tim Hetherington şi de jurnalistul şi scriitorul Sebastian Junger, RESTREPO prezintă cele 15 luni de misiune ale plutonului 2 din Brigada Aeropurtată 173 a armatei americane, şi a constituit totodată nucleul cărţii de succes a lui Junger, ”WAR”, şi a cărţii de fotografii a lui Hetherington, ”Infidel”. Construit şi condus de soldaţii plutonului doi, RESTREPO a fost un avanpost strategic, numit astfel în onoarea medicului Juan Restrepo, ucis în acţiune. La finalul misiunii, Hetherington şi Junger filmaseră 150 de ore de luptă, plictiseală, umor, teroare şi viaţă de zi cu zi în mijlocul avanpostului.

În iunie 2007, Hetherington şi Junger s-au alăturat soldaţilor din plutonul doi, realizând în total zece călătorii în Korengal. Fiecare călătorie începea cu un zbor cu elicopterul către principala bază de operaţiuni din vale şi apoi continua cu o patrulare pe jos de două ore până la Restrepo. În Restrepo nu exista apă curentă, internet, comunicaţii prin telefon şi, pentru o vreme, nu a existat nici electricitate sau încălzire; totul se reducea practic la saci de nisip şi muniţie. În unele zile, avanpostul era atacat de trei sau patru ori de la distanţe de numai 50 de metri. Hetherington şi Junger – uneori lucrând împreună, alteori separat – făceau tot ce făceau şi soldaţii cu excepţia turelor de gardă şi folosirii armelor în timpul înfruntărilor. Au dormit alături de soldaţi, au mâncat cu ei, au înfruntat împreună plictiseala, căldura şi frigul, au patrulat cu ei şi au ajuns să fie consideraţi aproape parte a plutonului.

Condiţiile de filmare nu puteau fi mai dure de atât. Munţii înconjurători se ridicau la 3000 de metri înălţime şi erau traversaţi pe jos. Operaţiunile de durată presupuneau transportarea unui număr suficient de baterii pentru camere ca să reziste o săptămână sau mai mult, pe deasupra celor 20 de kilograme de echipament necesar chiar şi în patrulări obişnuite. Camerele au fost lovite de pietre, s-au murdărit şi au fost atinse de cartuşe în timpul schimburilor de focuri. Au fost ucişi şi răniţi soldaţi în timpul filmării, astfel că a existat mereu problema momentului oportun în care camerele să fie pornite şi în care să fie oprite. Numai relaţia apropiată a celor doi realizatori cu soldaţii din pluton a făcut posibilă continuarea filmării în situaţii în care altor jurnalişti li s-ar fi cerut să o oprească.

La trei luni de la încheierea misiunii, Hetherington şi Junger au sosit în Vicenza, Italia, unde se afla unitatea. Au folosit două camere VariCam, echipament complet de sunet şi lumini, şi doi cameramani alături de care să realizeze interviuri detaliate cu personajele principale ale filmului lor, soldaţii. Aceste interviuri – iniţial considerate un fel de elemente de legătură în documentar şi o modalitate de a evita utilizarea unui narator din exterior – au ajuns să fie una dintre cele mai puternice şi emoţionante părţi ale întregului proiect. Soldaţii au avut posibilitatea să atingă un nivel de emoţie şi introspecţie care nu este posibil în timpul misiunilor.

Înainte de retragerea trupelor americane, valea Korengal – o vale neprimitoare, lungă de 10 kilometri, în apropierea graniţei cu Pakistan – era epicentrul războiului dus de SUA în Afganistan. Era considerată un punct de releu crucial pentru luptătorii talibani care se deplasau din Pakistan spre Kabul, şi se credea că mulţi lideri Al Qaida o folosiseră ca bază de operaţiuni. În 2005, luptătorii talibani au înconjurat în Korengal o echipă SEAL formată din patru membri şi au ucis trei dintre ei, apoi au doborât elicopterul trimis să-i salveze. Toate cele 16 comandouri aflate la bord au murit. Până în prezent, aproape 50 de soldaţi americani şi-au pierdut vieţile în Korengal.

RESTREPO este produs pentru National Geographic Channels International de Outpost Films. Regizorii şi producătorii pentru Outpost Films sunt Tim Hetherington şi Sebastian Junger. Pentru NGCI, vicepreşedinte executiv de conţinut este Steve Burns.

Mai multe detalii despre documentarul RESTREPO: PROIECTUL LUI SEBASTIAN JUNGER găsiţi şi aici: http://natgeotv.com/ro/restrepo