Reporterii Realităţii: Pe urmele vinovaţilor pentru masacrul din Siria VIDEO

Am ajuns în Siria într-o zi de vineri, zi sfântă de rugăciune pentru musulmani. Damascul forfotea de lume. Bulevardele pline de maşini, bazarul neîncăpător. Dacă n-aş fi ştiut, aş fi spus că nimic nu tulbură liniştea de zi cu zi a sirienilor. Dar sunt deja mai bine de opt luni de când Siria mocneşte. Peste trei mii de oameni au murit în violenţele care au răvăşit mai multe oraşe. Damascul nu a fost atins, dar Homs, Daraa sau Hama poartă urmele vărsărilor de sânge.

"A fost foarte grea perioada aceea. Noi ne gândeam cum să ne protejăm copiii şi nu puteam să ieşim din case", povesteşte o femeie siriană, cu faţa acoperită de vălul islamic.

Ajunşi la Hama, peisajul nu mai semana deloc cu ce văzusem la Damasc. Instituţii cu baricade din saci de nisip la uşă, soldaţi cu arma în mână, gata să tragă la nevoie, clădiri arse şi cu urme de gloanţe, oameni preocupaţi şi feţe îngrijorate. A fost război în toată regula la Hama în timpul verii.

Ce s-a întâmplat la Hama? Răspunsul diferă în funcţie de cine ţi-l oferă. Activiştii spun că regimul a vrut să înăbuşe mişcările populare, când oamenii au ieşit în stradă să ceară reforme, locuri de muncă şi drepturi civile. Autorităţile siriene neagă vehement. Recunosc că au fost manifestaţii, dar spun că au răspuns imediat cererilor maselor: au început deja reformele şi Constituţia va fi modificată. Iar violenţele ar fi opera unor grupări teroriste care aţâţă protestatarii şi pun la cale atacuri în care sunt ucişi civili şi soldaţi deopotrivă.

"Noi nu spunem că ceea ce se întâmplă în Siria este din cauza unui singur partid, cum ar fi Fraţii Musulmani sau a extremiştilor. Ci sunt mai multe grupări care acţionează şi în spatele lor se află diverse grupări, cel mai important fiind Mossadul israelian", susţine preşedintele Parlamentului sirian, Mahmud Albrash.

Oficialii sirieni, de la preşedintele Parlamentului, la viceministrul de Externe sau ministrul Informaţiilor, acuză la unison o implicare străină în evenimentele din Siria şi arată cu degetul spre Statele Unite şi Israel. Mai mult chiar, denunţă şi un război mediatic şi acuză marile posturi TV occidentale, dar şi unele arabe, că nu prezintă corect ceea ce se întâmplă în Siria. Iar Hama nu a fost singurul punct roşu pe harta ţării. Oraşul e acum mai liniştit, după o intervenţie a armatei la sfârşitul verii, dar tancurile încă stau de pază la intrare.

Homs este de câteva săptămâni bune oraşul interzis în Siria. Nu am putut ajunge acolo. Intrarea e blocată de un baraj al armatei. Toate maşinile sunt controlate, fiecare om luat la întrebări. Nici legitimaţia de jurnalist nu a convins pe nimeni. Oficialii sirieni ne-au repetat că este mult prea periculos în Homs. Veştile din oraş vin de la activişti, care anunţă zeci de morţi aproape în fiecare zi şi spun că armata e pe străzi şi intervine în forţă. În schimb, autorităţile vorbesc din nou de un cuib de terorişti care atacă şi provoacă haos. Şi tot oficialii spun că aceste grupări înarmate îi vizează mai ales pe soldaţi. Cei răniţi în confruntări ajung la spitalul militar Tishrim, din Damasc.

600 de morţi şi 3.000 de răniţi doar în rândul soldaţilor, în ultimele opt luni, în Siria.

"Ne-au ieşit în faţă, au strigat Allahu Akbar şi ne-au atacat! Eram în misiune, trebuia să prindem nişte terorişti. Şi am căzut într-o capcană. Aveau şi mitraliere, aveau şi puşti, şi grenade. A fost o confruntare şi am fost rănit în zona feţei, la maxilar", povesteşte un soldat al armatei siriene.

Am vrut să filmăm şi într-un spital unde sunt îngrijiţi civilii răniţi în atacuri, dar accesul ne-a fost refuzat. Semiluna Roşie a confirmat însă că majoritatea răniţilor în confruntările din Siria sunt civili.

"Noi suntem neutri, am venit aici doar că să ajutăm, nu aparţinem niciunei tabere. Suntem aici doar ca să ajutăm!", explică un voluntar Semiluna Roşie

Înapoi la Damasc, am revenit la atmosfera de capitală aglomerată, plină de zgomote şi lumini. Zi şi noapte, oraşul e viu.

Damascul n-a cunoscut zgomotul rafalelor de puşcă sau al exploziilor. Nu sunt tancuri pe străzi şi nici soldaţi. Dar oamenii ştiu că în Siria nu este linişte şi nu pot decât să spere că atacurile nu vor însângera şi capitala. Nimeni nu ştie cum şi când vor înceta violenţele. Regimul anunţă reforme şi spune că are situaţia sub control. Opoziţia din ţară e doar cu numele, în lipsa unor pârghii reale de a acţiona şi de a impune o schimbare. În schimb, opoziţia de peste hotare şi-a făcut cartier general în Turcia şi cere o intervenţie străină împotriva regimului lui Bashar al Assad.

"Nu aprindeţi focul pe pământul nostru! Cine aprinde focul la noi s-a ars singur! Dacă Siria explodează, o să ia foc toată zona!", avertizează muftiul Siriei, Ahmad Assun.

O intervenţie străină în Siria ar însemna un adevărat cutremur în regiune, nu un nou Afganistan, ci zece şi un război atât de scump că întreaga lume nu şi-l va putea pemrite – a avertizat preşedintele sirian, Bashar al Assad.