Toată lumea face mare vâlvă în legătură cu defecţiunile tehnice de la împărţirea de locuri, dar nu prea se pune problema unei deficienţe de fond care stă la baza funcţionării examenului de rezidenţiat. Acesta este un sistem falimentar din mai multe motive: deşi se ştie aproape sigur că în urma examenului vor promova aprox. 3000 de studenţi, se pun la dispoziţia candidaţilor 2380 de locuri (dintre care mai şi dispar între timp, într-un mod tipic românesc. Mă rog, ministerul se laudă că sunt cu vreu 200 şi de locuri în plus faţă de anul trecut. Şi ce ne doare pe noi? La un salariu de 800 lei (în condiţiile în care un miliţian semianalfabet poate să aibă un salariu de 2000 de lei), culegând din oala cu sarmale a ministerului câteva foi goale de varză care au rămas pe fund (cum ar fi MF, sau Med. Urgenţă, pentru cei norocoşi, că pentru cei de la poziţiile 2800 chiar că nu a mai rămas nimic), nu ştiu ce anume ar trebui să ne motiveze să rămânem. Într-o ţărişoară mult mai mică (ex. Ungaria) nu spun că salariile sunt foarte bune, dar te poţi "înscrie" la ce specialitate vrei, acolo unde vrei, chair înainte să-ţi reuşească aşa-numitul examen de rezi şi poţi profesa în cadrul disciplinei de care te simţi atras..în germania în schimb dai un interviu de admitere, în specialitatea pe care o vrei şi eşti încadrat cu un salariu de aprox. 3000 euro, singura condiţie fiind să cunoşti cât de cât limba. În aceste condiţii mă tem că nici dragostea de patrie şi neam, nici forţa (pe care vrea s-o pună în joc Nicolăiţă Minciună la rezi de tip B) nu îi va determina pe colegi să rămână. Bravo, aşa să fie, să plece toată lumea cât mai poate, cât de departe de sistemul ăsta scatofag şi batjocoritor, într-o ţară care are nevoie de medici: nu de miliţieni. Ruşine să vă fie domnilor guvernanţi, să vă ardă obrazul. În plus media de ce nu scoate la lumină aceste lucruri? părerea mea e că s-ar putea face nişte documentare incendiare pe această temă...

Cred ca dupa circul de ieri pot sa ma numesc si eu medic rezident.Si inca unul norocos,resusind sa plec de acolo pe la ora 16.00 si nu 12 ore mai tarziu asa cum am inteles de la colegi. Ceea ce ati prezentat dumneavoastra in imagini reprezinta doar o mica parte din ce a fost,nu va puteti imagina 1000 de oamni sufocandu-se din lipsa aerului intr-o sala care nu-i putea cuprinde,asezati in orice coltisor posibil si ascultand pana la ora 14.00 tiuitul ingrozitor al microfanelor si minunatei tehnici puse la dispozitie.Si era multa emotie si mult stress si asteptare care s-a prelungit de la ora 9.30 la 14.00 fara ca cineva sa dea o explicatie.Din vorba in vorba si facand diverse presupuneri am reusit sa intelegem ceva. Pana cand in sala a aparut domul ministru secretar de stat,care nu a avut insa curajul si onoarea sa-si asume responsabilitatea pentru bataia de joc la care am fost supusi. Si nici nu a spus cum a fost primit,probabail cuvantul "demisie"ii este total necunoscut. Si-a declinat orice responsabilitate cu privire la problema si mai tarziu a avut tupeul sa apara la televizor si sa spuna ca repartitai merge.Pe langa faptul ca se ajunsese cu 200 de pozitii mai putin ,fata de declaratia dansului....dar ce sa faca, a umflat in vorbe ceea ce nu era realitate. Si unii organizatori au avut tupeul sa-i spuna colegului care a rclamat ca pe langa faptul ca nu se aud poztiile si specialitatile ocupate de colegii din alte centre ,nici tabelul proiectat nu se vedea in sala si ca se schimba cu intarziere si ca unele posturi dispareau prin minune,ca "I SE PARE". Atunci tin sa va spun catoti medicii rezidenti de anul asta sunt si surzi si orbi,ca nici unul nu a auzit si vazut nimic.Dar ni se pare totul,asa cum ni se pare si ca cineva trebuie sa raspunda,asa cum ni se pare si ca salariile de 7 mil sunt prea mici...si altele. Nu stiu ce o sa ni se mai para duminica,la alta repartitie, pe Bucuresti de data asta.

Am fost ieri acolo. Singurul lucru decent care se mai poate face ar fi sa-si dea cu totii demisia!Un haos si o nesimtire. Saptamana aceasta am sunat de 2 ori la Centrul de Perfectionare in Domeniul Medical (organizatorii haosului de ieri)pentru niste probleme absolut pertinente, si persoanele in drept sa-mi raspunda mi-au dat acelasi raspuns: "nu stiu". Inadmisibil! O adunatura de incompetenti!

Sunt medic rezident. Toata lumea ne plange de mila, dar nimeni nu face nimic. Nici o campanie in presa dusa pana la capat, nici un ajutor din partea Colegiului Medicilor sau al sindicatului Sanitas, nici o organizare serioasa din partea noastra. In ceea ce ne priveste pe noi rezidentii, este greu sa inveti medicina si sa te ocupi simultan de lupta sindicala. In ceea ce priveste sprijinul CMR sau Sanitas, acesta este, ca intotdeauna, declarativ. Se mai solicita din cand in cand cate o crestere salariala modesta. Sincer, vorbim de aceeasi mizerie indiferent ca ai 600 sau 650 RON pe luna. Adevarul gol golut este ca nici un medic primar ajuns pe o pozitie de decizie nu va sprijini cresterile salariale atata vreme cat exista o intelegere tacita intre stat si corpul medical - "voi nu cereti salarii mai mari, noi nu va cerem socoteala pentru spaga pe care o luati". Nici un medic specialist sau primar nu traieste din cei 1000-1500 RON pe care ii ia salariu. O operatie "costa" minim 200 euro, daca are 5 operatii pe luna a facut 1000 euro, il doare fix in cot de 100-200 RON cat i-ar mai da statul in plus. Eu insa nu vreau sa traiesc din spaga. Mi-e sila, ma credeti sau nu, o refuz; poate sunt un idealist. Sau poate nu am inca familie si copil care sa tipe dupa mancare si pentru care sa ma lupt sa castig un ban in plus, chiar daca intr-un mod ce contravine principiilor mele. Apoi, si daca as vrea, medicii din specialitatile ne-chirurgicale nu prea primesc spagi. Deci, situatia este cam asa: orice medic rezident in anul I are un salariu de 570 RON (de unde 200-250 euro cat spun unii???). Plus bonuri de masa de cca 150 RON. O carte serioasa, de care ai absoluta nevoie, costa cca 200 euro. O deplasare la un congres in strainatate te costa cu toate cheltuielile cca 500 euro - e deja un lux. O chirie costa cca 250-300 euro la o garsoniera, poate o imparti cu cineva si dai doar 125-150 euro. Se adauga cheltuielile de intretinere si masa si transportul lunar (nu toti au spitalul peste drum de casa). N-ai bani, stai si la 30 ani cu parintii si iti consumi momentele intime in apartamentele prietenilor (e grobiana exemplificarea? nu, e omeneasca, grosolania sta in felul in care statul accepta sa ne umileasca). Toti colegii tai de liceu care au facut ASE sau Drept sau chiar stiinte umaniste trec pe strada in masinile proprii si se duc spre casele proprii, pe care si le-au putut lua cu un credit. Tu nu poti face credit - esti rezident, ai un salariu de #@#@*, si esti angajat pe perioada limitata, intre 3 si 7 ani. 3 si 7 ani in care zi de zi ai de invatat incontinuu, ai responsabilitati imense (viata unor oameni, adesea, in ciuda faptului ca teoretic medicii specialisti sau primari raspund mereu pentru actiunile tale si te indruma), ai garzi de cateva ori pe luna in care se intampla uneori sa nu poti dormi 30 ore incontinuu - si pentru acestea nu esti platit, ai de infruntat convingerea multor pacienti ca tu, ca tanar, habar nu ai, si ca daca te agiti pentru sanatatea lor o faci ca sa te bagi in seama si sa iti dea nenorocita aia de spaga, ai de suportat umilintele la care te supun uneori colegii mai mari - exista medici mandri ca au rezidenti, desi nu ii au decat ca sa ii sicaneze incontinuu si sa ii umileasca, nu ca sa ii invete. Termini rezidentiatul si te gandesti de unde faci rost de bani sa iti cumperi un post intr-un spital sau la ce cabinet poti sa intri sa lucrezi sau unde poti face macar niste garzi, daca tot nu ai post. Si pana atunci, satui de stat in casa cu parintii, satui de atata munca, satui de mers cu autobuzul cand toti altii care au facut alte facultati, sau care au un butic sau sunt fotomodele merg cu masina, satui de mers mereu la mare toamna cand e mai rece ca vara e scump, multi rezidenti se acresc si sunt dispusi sa accpte spaga. La 6 ani de facultate si la o asemenea munca, pe mine unul m-ar satisface un salariu care sa imi acopere necesitatile primare (casa, masa, carti, si un minim de bani pentru iesit odata pe saptamana la un film si la o bere). Cine ne sustine? Suntem buni numai de 2-3 articole pe an care sa ne planga de mila si de vajnicele luari de pozitie ale unor prsedinti de sindicate si de colegii care traiesc in conditii de lux. In lumina acestor lucruri, ceea ce s-a intamplat cu repartitia de la rezidentiat anul acesta este un lucru insignifiant, de circumstanta. Neplacut, desigur, dar asemenea lucruri se pot intampla oricat de bine intentionat ai fi.