Suntem în preajma Sărbătorilor şi nu trebuie să uităm că pentru momentele de bucurie de acum, în urmă cu 17 ani a curs sânge. După revoltele de la Timişoara, din zilele precedente, pe 21 decembrie 1989, flacăra revoluţiei cuprindea şi Bucureştiul. Pierzând teren în faţa mulţimii revoltate, Nicolae Ceauşescu a început să condamne bandele rebele şi huliganii. Cuvintele dictatorului au stârnit nemulţumirea oamenilor. Sătui de promisiuni, de comunism şi de Ceauşescu, bucureştenii declanşau flacăra Revoluţiei.

Pe 21 decembrie 1989, la Timişoara era grevă generală, iar peste o sută de mii de glasuri scandau în Piaţa Operei: "Suntem gata să murim!". În paralel, începeau proteste populare şi în alte oraşe. În Capitală, Ceauşescu, decide să iasă în faţa adunării naţionale, pentru a calma protestele din vestul ţării. Deşi e sfătuit să n-o facă, dictatorul, convins de puterea sa asupra românilor, cheamă sute de oameni în faţa Comitetului Central.

Discursul său, încurajat iniţial de pancarte şi urale pro-comuniste, este întrerupt de murmurul mulţimii. Sperând să salveze situaţia, Ceuşescu anunţă majorarea salariilor, pensiilor şi a ajutorului social.


Din mulţime se aud voci strigând "Timişoara, Timişoara", "Ai omorât copii nevinovaţi!". Imediat, televiziunea naţională îşi întrerupe programul. O petardă explodează în Piaţa Palatului, iar lumea panicată, o ia la fugă.

Se regrupează însă şi ocupă, de la Piaţa Romană până la Unirii şi de la Kogălniceanu la Rosetti. În dreptul restaurantului Dunărea se improvizează o baricadă simbolică. În mulţime îşi fac apariţia şi forţele de represiune.

La ora 18, Ceauşescu îi ordonă generalului Milea să deschidă focul. 39 de manifestanţi sunt ucişi şi abandonaţi pe trotuar, iar mulţi alţii răniţi. Cei care au rămas în piaţă sunt împrăştiaţi cu jeturi cu apă. Momentul de răzvrătire aduce sute de oameni la Jilava şi în beciurile miliţiei.

Împuşcăturile s-au auzit în centrul Bucureştiului până la 3 dimineaţa. În zorii zilei, trotuarele au fost spălate de sange, iar zona curăţată.