Regizorul Andrei Şerban: Actorii români au o forţă pe care rareori o întâlneşti în actorii dinafară

Stabilit la New York, acesta spune că pentru el acasă este peste tot şi se simte bine ''oriunde oamenii vor să lucreze cu pasiune şi îi interesează teatrul, unde nu se lucrează pentru interese financiare'', potrivit agerpres.ro.

''Pentru mine, a lucra doar în România nu mai este o opţiune. Mă simt la fel de bine aici cum mă simt şi în alte părţi'', a dezvăluit acesta.

Cunoscutul regizor participă, în aceste zile, la Botoşani, la a treia ediţie a Academiei Itinerante Andrei Şerban, organizată de Memorialul Ipoteşti - Centrul de Studii Mihai Eminescu, în parteneriat cu Institutul Cultural Român, Institutul Cultural Român din New York şi Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală Ion Sava al Teatrului Naţional Bucureşti.

AGERPRES: Domnule Andrei Şerban, sunteţi plecat de foarte mult timp din România. Ce vă mai leagă de teatrul de aici?

Andrei Şerban: Vin în fiecare an şi fac un spectacol. Deci, sunt foarte prezent în teatrul românesc.

AGERPRES: Teatrele din Statele Unite şi cele din România sunt diferite.
Andrei Şerban: Teatrele în care am bucuria să lucrez, cum ar fi Teatrul Maghiar din Cluj, cum ar fi Teatrul Bulandra, îmi oferă condiţiile de lucru ideale şi sunt teatre care au actori de primă mână, cu care mă înţeleg foarte bine şi unde am timpul necesar pentru repetiţii, pentru că toată concentrarea se pune pe aceste proiecte. Nu am timp foarte mult să stau în România. Deci, atunci când vin, am nevoie de atenţie totală din partea colectivului şi se lucrează în sistem occidental, cum se lucrează la orice teatru din lume.

AGERPRES: Sunt mari incompatibilităţi între teatrele din România şi Statele Unite sau între actorii de aici şi de acolo?
Andrei Şerban: Fiecare naţie are un specific al său, dar actorii români şi actorii maghiari de la Cluj au o forţă şi o prezenţă şi o dăruire pe care rareori o întâlneşti în actorii dinafară, mai ales că aceşti actori dinafară sunt destul de angrenaţi în film, joacă în Hollywood, în America, e greu să-i găseşti. Actorii români sunt prinşi şi ei, acum, în telenovele, tentaţii sunt de tot felul, dar cei care sunt interesaţi de lucrul autentic în teatru şi care vor să lucreze cu mine sacrifică alte ocazii pentru a lucra cu mine. Asta se întâmplă mai mult în România decât în America. De aceea, e pentru mine un beneficiu să vin aici, decât să aştept în America pe marele staruri să vină când au ei timp să vină de la Hollywood.

AGERPRES: E diferit teatrul actual românesc faţă de cel pe care l-aţi lăsat când aţi plecat în Statele Unite?
Andrei Şerban: E diferit pentru că teatrul sub comunism avea o misiune mai clară. Era un fel de rezistenţă tăcută: luptat prin teatru, prin artă, împotriva comunismului. Astăzi, teatrul nu mai are niciun fel de viziune. Teatrul românesc este în completă confuzie şi fiecare regizor încearcă să-şi impună stilul lui personal, dar aceste viziuni nu se încheagă într-o unitate. Din punctul meu de vedere, teatrul este mai slab decât era sub comunism. De aceea, este nevoie de workshop-uri ca acesta de la Ipoteşti, unde încercăm să readucem ideea veche de comunitate, de comunitate sacră şi pe care teatrul, în vremea grecilor, o avea foarte clar. Noi am pierdut acest sens al comunităţii. Actorii şi tinerii actori învaţă ce înseamnă experienţa aceasta unică a teatrului, care s-a pierdut complet astăzi.