OMG sau organisme modificate genetic nu sunt un lucru nou pe piaţa mondială de alimente. Ca definiţie, OMG se referă la un organism al cărui material genetic a fost alterat, folosind tehnici specifice, în care molecule de ADN sunt prelevate din diverse surse pentru a crea un nou set de gene. Acest ADN este apoi tranferat într-un organism.
Pe de altă parte modificarea genetică se poate produce nu numai prin adăugarea de ADN nou, ci şi prin dezactivarea unor gene. Primul experiment în domeniul OMG-urilor a avut lor în 1973, pe o bacterie e E. coli.
Organismele modificate genetic nu îşi găsesc o aplicare doar în în industria alimentară, deşi aceasta este acum în centrul atenţiei. OMG-urile sunt folosite în cercetarea medicală, producţia de medicamente, terapie genetică şi multe alte domenii.
În acest moment, aplicarea cea mai controversată a aceste tehnologii este în culturile rezistente la erbicide comerciale sau care pot produce pesticide proprii, în interiorul plantei. Cele mai mari culturi de plante modificate genetic aparţin companiei americane Mosanto. În 2007, tehnologiile Mosanto se regăseau în culturi întinse pe o suprafaţă de 400.000 de hectare, pe tot globul. Pe data de 6 februarie 2009, Statele Unite au permis teste pe oameni ale unui medicament obţinut dintr-o capră modificată genetic, fiind vorba de un anticoagulant extras din laptele animalului.
Primele culturi modificate genetic pe scară largă au fost introduse în 1996, în Hawaii, la fructele de papaya pentru ca acestea să reziste anumitor virusuri şi pesticide. De atunci s-a răspândit în majoritatea culturilor importante, printre cele mai cunoscute fiind cele ale cartofului dulce şi al „grâului de aur”.
Întrebări cu privire la siguranţa consumului organismelor modificate genetic au fost ridicate încă de la început, în acest moment existând foarte mult cercetări independente, cel puţin la nivelul Uniunii Europene, care au arătat că există un pericol real pentru populaţie, aşa cum explica Conf. Dr. Aurel Maxim, profesor de agroecologie la Universitatea de Ștințe Agricole și Medicină Veterinară. „Pentru cine cultivăm aceste plante modificate genetic? Este clar că publicul nu le dorește. Oameni de știință nu au dreptul să ignore riscurile acestei biotehnologii și mai ales, dreptul consumatorilor la hrană sănătoasă”, a mai explicat Conf. Dr. Aurel Maxim.
Pe lângă cultivarea şi consumul OMG-urilor, mai există două probleme importante. Polenul acestora poate trece la plantele naturale, influeţând astfel şi alte culturi, iar producătorii de carne nu specifică pe ambalaje dacă animalele au fost hrănite cu organime modificate genetic.
Un sondaj realizat în România de către INFOMG România a arătat că peste 81% dintre români cred că autorităţile ar trebui să interzică organismele modificate genetic, iar 74% au spus că nu vor să consume aşa ceva.
Tendinţa la nivelul Uniunii Europene este de interzicere a acestor culturi, mai ales în urma presiunii publice. Cu toate acestea, mai multe ţări din lume, printre care Statele Unite ale Americii, Canada şi părţi din Australia permit în continuare consumul. Bulgaria a interzis cultivarea OMG-urilor pe data de 18 martie, 2010.
Mosanto nu este singura companie cu interese economice majore în această ramură a economiei, dar s-a retras complet din zona europeană după mai multe scandaluri şi după presiuni politice importante. Tehnologia există însă şi atâta timp cât în unele părţi ale lumii este permisă, va continua să evolueze.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M