Câteva elemente ale crizei sunt date. Catalizator i-a fost deficitul de lichiditţti din băncile americane. Criza de bani are legătură determinantă cu o altă criză, cea a petrolului. Când preţul petrolului a urcat, americanii trăitori în suburbii s-au trezit că le este greu să plătească creditele ipotecare, şi-au lăsat casele de izbelişte, băncile s-au trezit cu buzunarele goale, iar piaţa imobiliară a început să se clatine, până ce a ajuns practic în genunchi. A fost de ajuns ca o singură bancă de calibru mare să intre în colaps ca să declanşeze vria financiară. Pe Lehman Brothers se bazau şi alte bănci, pe celelalte bănci se bazau altele ş.a.m.d, până ce dominoul financiar a lovit în mai toate băncile şi, subsecvent în mai toate economiile dintr-o lume globalizată şi interdependentă mai mult la greu decât la bine. N-a mai fost loc de împrumuturi, companiile au trebuit să strângă cureaua, la fel şi micii întreprinzători. Angajaţii au fost condediaţi, numărul mare de şomeri împovărează sistemele sociale şi duce la un consum redus, ceea ce, la rândul lui face să stagneze economiile capitaliste care i se ploconesc consumului. Şi cercul s-a împlinit de mai multe ori numai în ultimul an. Cam aşa s-ar sintetiza, vulgarizant, povestea crizei.
Ce-a fost mai greu a trecut, spun economiştii occidentali, creditarea s-a mai dezgheţat, dar mai e mult până la destupatul şampaniilor. După toate semnele, recesiune va fi şi în 2010 şi creşteri economice vârtoase nu se preconizează nici pentru 2011.
Ce s-a întâmplat e cât de cât limpede. Cum s-a întâmplat, la fel. De ce s-a declanşat criza, încă nu are un răspuns. Nu se ştie clar nici când se termină sau dacă s-a terminat. Dar, mai ales, nu se ştie cine e de vină, pentru că, în orice teorie a conspiraţiei există un om sau un grup care şi-a vârât coada să tulbure apele, trâgând astfel spuza pe propria turtă.
Criza de dragul lui Obama: Socialiştii sunt de vină
Rush Limbaugh este un cugetător conservator pe care mass-media îl ia adesea peste picior. De multe ori, pe bună dreptate. Limbaugh a dat vina pe democraţi pentru stârnirea crizei, iar în concepţia sa, aceştia au făcut-o ca să-i înlesnească victoria lui Obama la prezidenţiale. Iar democraţii aveau nevoie de Obama, socialistul Obama, ca să înhaţe industria americană naţionalizând-o.
Teoria a devenit favorita mediilor de dreapta. Alţi conservatori au dezvoltat-o. Astfel, potrivit fostului consilier al preşedintelui Bush, Karl Rove, mass-media e şi ea parte din cabala democrată catalizatoare de criză. Asta pentru că a stârnit intenţionat panică în rândul votanţilor, exagerând situaţia economică, asta doar să-i convingă sa aleagă orice altceva decât pe republicani.
Terorismul economic: Chinezii sunt de vină
Tot din circumvoluţiuni republicane vine şi teza terorismului economic. Mike Huckabee, în a lui emisiune transmisă de Fox News, susţinea cu tărie ca pieţele financiare din SUA sunt atacate de vrăşmasi economici. Mulţi ar fi ridicat din sprânceană la o astfel de idee, nu însă şi invitatul său, celebrul analist financiar...Chuck Norris. Actorul/politician/bătăuş de răufăcători a venit cu propria lui contribuţie la teorie: chinezii au de-a face cu necazurile Americii.
Când e vorba de bani şi de evrei, multe minţi fac conexiuni gri. Iar din acestea ies acuzaţii grave. Cum în spaţiul public astfel de idei nu sunt primite cu ochi buni, ele se refugiază în libertatea mediului virtual. Iată una dintre ipotezele care s-au iscat pe diverse forumuri: 400 de miliarde de dolari au fost transferaţi în secret din visteria băncii Lehman Brothers în bănci israeliene, chiar înainte de prăbuşirea gigantului de pe Wall Street. Teoria aminteşte de cea privind atentatele din 11 septembrie 2001, potrivit căreia 4000 de evrei nu s-au prezentat la serviciu în clădirea World Trade Center în ziua fatidică pentru că ar fi fost avertizaţi de guvernul de la Tel Aviv. Şi eruopenii, mai exact o treime dintre ei, cred că evreii sunt responsabili pentru noua Mare Depresiune, după cum arăta în 2009 un studiu dat publicităţii de Liga Americană Anti-Defaimare.
"Oamenii din aceeaşi branşă se întâlnesc adesea, chiar şi pentru distracţie sau relaxare, dar conversaţia se încheie în conspiraţii împotriva publicului sau cu vreo născocire pentru majorarea preţurilor", scria Adam Smith în volumul său The Wealth of Nations. G7 şi G20 au decis anul trecut să acţioneze concertat împotriva efectelor recesiunii, iar guvernele naţionale s-au implicat, mai ales în Vest, în sprijirea economiei. Preşedintele UE vrea un guvern economic european, Fondul Monetar Internaţional e din ce în ce mai implicat în economiile pe care le creditează. Corelând internaţionalismul parcă mai prezent de când cu criza şi părerea lui Adam Smith, unii adepti ai teoriilor conspiraţiei opinează că, pe fondul crizei, cineva încearcă să impună o nouă ordine mondială, în care statele să-şi piardă autonomia şi, într-un final existenţa, şi să se supună unui guvern central mondial. Unii spun că e vorba de un nou complot al americanilor ca să-şi conserve hegemonia globală. Printre aceştia se numără Hugo Chavez al Venezuelei.
Contrele politice: Sistemul şi lăcomia
Aici nu e vorba despre teorii ale conspiraţiei, ci despre teorii propriu-zise. Spre deosebire de teoriile conspiraţiei, teoriile propriu-zise acuză greşelile, prostia, nu intenţia malefică.
Democraţii americani dau vina pe lipsa de reglementare din sistemul financiar american, carenţă care ar fi permis şi încurajat riscuri pe care bancherii şi le-au asumat fără să ia în calcul posibilele efecte. Nu!, spun conservatorii republicani. De vină este lăcomia, nu Ronald Reagan şi nici de-regulatorul federal Alan Greenspan. Bancherii au exagerat, sistemul este bine uns. Interesant e că idolul liberalilor pieţei, Adam Smith, susţinea chiar el că lăcomia ţine pieţele în mişcare.
Democraţii îi arată cu degetul pe George Bush, pe Alan Greenspan, pe consumatorii americani care s-au împrumutat până peste cap ca să cumpere lucruri de care nu aveau neapărat nevoie, pe capitalismul însuşi etc. Republicanii îl scot în faţă pe Bill Clinton, în mandatul căruia băncile au fost presate să acorde împrumuturi oamenilor cu venituri scăzute din cartierele sărace ale Americii.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M