"De mult n-am mai văzut o echipă atât de dezechilibrată ca aceea a Spaniei de Fed Cup. Spre norocul nostru, alături de o jucătoare de clasă incontestabilă, Garbine Muguruza , au evoluat două doamne modeste, Soler şi Garrigues.
În meciul decisiv, cel de dublu, Spania s-a impus câtă vreme Muguruza şi-a păstrat tonusul agresiv, reuşind să compenseze slăbiciunile lui Garrigues, în special la serviciu. Apoi, la jumătatea setului al doilea, când Muguruza a obosit fizic şi psihic, sudura şi echilibrul dublului Begu-Niculescu şi-au spus cuvântul.
Pe lângă meci, am mai câştigat ceva la Galaţi: o jucătoare de echipă pe care ne putem baza, Irina Begu.
Cu toată bucuria victoriei, nu putem face uitată înfrângerea clară a Simonei Halep în faţa Garbinei Muguruza. Ceva ciudat se întâmplă cu Simona: arată mai bine pregătită fizic şi tehnic decât anul trecut, dar şi-a pierdut prospeţimea relaxată cu care aborda meciurile grele. Vă amintiţi când spunea că joacă fiecare punct de plăcerea tenisului, fără să se gândească la scor, meci, turneu? Acum, Simona e nervoasă, crispată, ca şi cum s-ar gândi mereu că are totul de câştigat sau de pierdut.
N-am văzut-o niciodată lovind de atâtea ori cu racheta în pământ ca în meciul cu Muguruza.
Hispanica, la fel ca Makarova la Australian Open, a atacat-o tot timpul, a riscat asumându-şi greşelile inerente, iar Simona nu a mai găsit în ea liniştea cu care să contracareze acest stil de joc. A greşit neforţat la mingile importante şi, mai grav, nu a fost capabilă să digere aceste greşeli.
România merge înainte, spre elita tenisului feminin pe echipe, dar Simona cred că ar trebui să se gândească. Sau, dimpotrivă, să nu se mai gândeasc".
