Citeam deunăzi nişte documente extrase de prin diverse dosare de urmărire informativă şi publicate în mai multe cărţi. Se referă la oameni de care nu a auzit nici gândul, nici pamantul. Însă e vorba despre copii care îşi toarnă colegii de bancă, despre preoţi care-şi spionează şi enoriaşii, dar şi colegii de parohie. Sau despre prelaţi ortodocşi care-i dau în gât pe cei catolici şi greco-catolici. Poveşti interesante, palpitante, în care afli cum până şi soţiile turnătorilor erau folosite ca surse, deşi nu aveau nici cea mai mică idee la ce folosesc informaţiile date. Sunt fapte de viaţă, iar când mă gândesc că după retragerea armatelor sovietice din România colaborarea românilor cu Securitatea, turnarea cu aplomb a vecinilor şi prietenilor, nu mai avea nici măcar scuza unei forţe armate ce-ţi ţine pusca-n coastă, încep să cred că fenomenul turnătoriei şi al turnătorilor nu poate fi dezlipit de studiul societăţii româneşti din acea vreme.

Citeşte mai mult