Războiul Europei de Est cu presa. Ce au de împărţit Orban Viktor şi Traian Băsescu cu jurnaliştii

Traian Băsescu şi premierul ungar, Orban Viktor, se vor întâlni sâmbătă la Tuşnad, în cadrul celei de-a XX-a ediţii a Universităţii de Vară ce se desfăşoară în Secuime. Cei doi lideri politici sunt aşteptaţi să participe la o dezbatere la care se va mai afla printre invitaţi şi noul vicepreşedinte al Parlamentului European Tokes Laszlo.

Până la întâlnirea de sâmbătă, cei doi lideri politicieni de la Bucureşti şi Budapesta punctează în media internaţională şi amândoi din cauza aceluiaşi “păcat”. Nu prea mai suportă presa.

Premierul de centru-dreapta Viktor Orban are de gând să controleze presa şi să transforme mass-media publice în presă de partid, un fenomen care nu s-a mai întâlnit în Europa Centrală de la căderea comunismului, scrie cotidianul The Washington Post într-un editorial publicat luni, citat de NewsIn.

În primă fază, Orban şi-a folosit puternica majoritate parlamentară pentru a renunţa la prevederea constituţională care urmărea să prevină "monopolurile de informaţie". Partidul său a introdus apoi o propunere legislativă, care urmează să fie votată luna aceasta, prin care vor fi comasate câteva autorităţi care în prezent supervizează canalele publice de televiziune şi radio, urmând să fie creat un puternic consiliu media care să stabilească reglementări în domeniul public, dar şi în cel privat. Preşedintele acestui consiliu va fi numit de Orban, iar alţi membri vor fi numiţi de partidul aflat la conducere. Efectul, spune liderul opoziţiei socialiste, este să "transforme mass-media publice în media de partid", un fenomen care nu s-a mai întâlnit în Europa Centerală de la căderea comunismului, notează Washington Post.

O a doua măsură care priveşte media şi care va fi luată în toamnă este de natură să tulbure şi mai mult, scrie cotidianul american. Se referă la extinderea reglementărilor guvernamentale la ziarele tipărite şi chiar la bloggeri şi va deschide calea către controlul conţinutului şi înregimentarea instituţiilor de presă la politicile guvernamentale, consideră publicaţia americană.

Obiecţii puternice faţă de aceste proiecte legislative din partea grupurilor internaţionale pentru libertatea presei, precum şi din partea jurnaliştilor maghiari au determinat guvernul să amâne acţiunea în Parlament, mai scrie The Washington Post. Dar unii observatori ungari cred că Orban aşteaptă doar retragerea, în august, a preşedintelui Laszlo Solyom, care va fi înlocuit de unul dintre aliaţii naţionalişti ai premierului.

Băsescu, vedetă pe France 24

Preşedintele Traian Băsescu apărea şi el săptămâna trecută în media internaţională, din cauza relaţiei sale tensionate cu presa. Mai precis din cauza Strategiei Naţionale de Apărare care menţiona campaniile de presă comandate printre vulnerabilităţile la adresa securităţii statului român.

"Presa - o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Aceasta este ceea ce crede Guvernul român, iar preşedintele Traian Băsescu tocmai a semnat o nouă lege privind strategia naţională, stabilind ce pot spune ziarele şi celelalte instutiţii de presă", îşi începea postul de televiziune France24 reportajul intitulat "Guvernul român intră în luptă cu presa".

"Când citesc ziarele, autorităţile din România vor să vadă ştiri bune. Acesta este motivul din spatele noii strategii naţionale a preşedintelui Traian Băsescu. Jurnaliştii care critică instituţiile publice sunt văzuţi ca o ameninţare la adresa securităţii naţionale ", erau câteva din remarcile jurnaliştilor francezi.
“În loc să lupte împotriva corupţiei, preşedintele român a ales un inamic mai vulnerabil, iar pentru mulţi împiedicarea libertăţii de exprimare reînvie amintiri negre legate de cenzura din perioada comunistă", concluziona France24.

Cristian Pîrvulescu: Aceşti lideri nu acceptă critica

“Există o tendinţă, în momentele de criză, de a pune presa sub control, în special din partea guvernelor conservatoare. Totul vine din gândirea politică şi filosofică a conservatorilor”, crede politologul Cristian Pîrvulescu.

“În momentele de criză, tendinţa Puterii, atunci când aceasta nu prea are opoziţie – e cazul Italiei, Ungariei, României – este să se războiască cu presa. În Ungaria miza o reprezintă alegerile locale din toamnă, moment ce poate marca preluarea totală a puterii de către partidul lui Orban, Fidesz. În mod normal, societăţile se reechilibrează în faţa unui exces de putere, iar asta se întâmplă în mod natural şi s-ar putea petrece la alegerile regionale. Controlul presei ar putea asigura victoria partidului lui Orban. Pe de altă parte, în momente de criză asistăm la încercarea disperată a autorităţilor de a-şi menţine autoritatea, iar asta e valabil şi pentru conservatori, şi pentru liberali, şi pentru social-democraţi. Totul depinde de reacţia societăţii civile, iar reacţia societăţii civile a slăbit pe fondul crizei. Ceea ce nu acceptă aceşti lideri este critica. Faptul că adevărul lor nu este adevărul suprem. Asta poate fi o trăsătură a conservatorilor”, spune pentru REALITATEA.NET, Pîrvulescu.  

Jurnaliştii italieni au făcut grevă

Presa italiană are şi ea probleme cu premierul Silvio Berlusconi (şi el membru al familiei popularilor europeni). Şi nu de ieri de azi. Numai că recent, jurnaliştii italieni au intrat în grevă din cauza unui proiect de lege, care, dacă va fi aprobat, le va atrage acestora  amenzi de până la 460.000 euro sau chiar să ajungă la închisoare dacă vor publica stenograme ale unor interceptări pe durata derulării anchetelor. Proiectul mai are nevoie doar de aprobarea deputaţilor italieni.

În plus, familia lui Berlosconi controlează, de 30 de ani, primele trei posturi de televiziune din Italia: imperiul Mediaset. În plus, ca premier, Silvio Berlusconi are un cuvând greu de spus când vine vorba de serviciile oferite de postul public de televiziune, Radiotelevisione Italiana (Rai). Împreună, trustul Mediaset şi Rai adună 90% din audienţa naţională şi din încasările din publicitate.

Sarkozy susţine presa, cât timp e de partea sa

Şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy a fost şi el criticat de-a lungul timpului pentru că s-a amestecat în treburile presei. Spre deosebire de premierul italian, el nu deţine ziare sau posturi de televiziune. Nici nu are nevoie, din moment ce doi prieteni apropiaţi ai săi, Serge Dassault and Arnaud Lagardere, deţin două treimi din publicaţiile franceze. De asemenea, ca şef al statului, Sarkozy este cel care numeşte directorii televiziunii şi radioului publice, relatează The Guardian.

De când a ajuns preşedintele Franţei, Sarkozy a fost acuzat că a lăsat fără slujbe unii ziarişti care l-au criticat sau care au publicat materiale defăimătoare la adresa lui. Mai mult, un jurnalist francez riscă închisoarea pentru că a distribuit o înregistrare în care preşedintele Franţei s-a răţoit la un inginer de sunet care nu îi răspunsese la salut, pe platourile televiziunii France Televisions. Potrivit presei franceze, Sarkozy a insistat ca respectivul jurnalist să fie pus sub acuzare.

Cu toate astea, Sarkozy a fost aplaudat de mass media mondiale în ianuarie 2009, când a venit cu un plan de salvare a presei franceze în valoare de 600 de milioane de euro. Una dintre măsurile gândite atunci de Sarkozy a fost acordarea unui abonament gratuit pe un an, la un ziar la alegere, francezilor cu vârste între 18 şi 24 de ani. De asemenea, guvernul francez s-a implicat atunci în scăderea costurilor de tipărire a publicaţiilor, după cum a scris European Journalism Center.