Un raport al American Enterprise Institute for Public Policy Research (AEI), un think-tank conservator din SUA, susţine că eforturile Vestului de a împiedica Iranul să obţină arma nucleară vor eşua şi că orice politică serioasă a SUA trebuie să plece de la premisa că Teheranul va deveni o putere nucleară militară până în 2013, notează site-ul israelian ynetnews.com.
Dacă acest lucru se va întâmpla, SUA vor trebui să conducă un efort internaţional pentru a controla Iranul şi pentru a descuraja regimul de la Teheran să îşi folosească arma nucleară, spune analiza. Strategia, modelată după cea folosită de SUA în timpul Războiului Rece, este însă una care implică costuri foarte mari pentru Washington.
Raportul pleacă de la premisa că Iranul ar putea să îşi realizeze ambiţiile nucleare până la data alegerilor prezidenţiale din SUA - noiembrie 2012 şi că administraţia Barack Obama nu va dori să pornească un război înainte de scrutin.
Un atac aerian al Israelului asupra instalaţiilor nucleare iraniene nu ar avea un efect serios asupra programului nuclear.
Think-tank-ul conservator admite că ar fi preferabil ca SUA şi aliaţii occidentali să reuşească să convingă Iranul să nu facă ultimul pas - cel al înarmării nucleare. "Dar o parte din eforturile care se concentrează acum pe înăsprirea sancţiunilor ar trebui să se îndrepte spre găsirea unei soluţii pentru momentul în care sancţiunile vor eşua", spune raportul.
Experţii care au realizat raportul insistă asupra costurilor mari pe care le implică o strategie de control şi descurajare a Iranului înarmat nuclear.
Strategia este modelată pe cea din timpul Războiului Rece şi ar trebui, potrivit raportului, să blocheze orice expansiune a Iranului şi a influenţei sale în Golful Persic, să clarifice ambiţiile regimului de la Teheran, să facă eforturi pentru transformarea politică a regimului şi, în special, să izoleze Teheranul.
Această strategie - îmbrăţişată de cei care evită opţiunea unei confruntări directe - ar presupune, printre altele, operaţiuni ale serviciilor secrete, operaţiuni antiteroriste şi desfăşurarea de forţe convenţionale în regiune.
Costurile diplomatice, strategice şi militare ale strategiei ar fi foarte mari.
În concluzie, în vreme ce admite că este o politică posibilă, think-tank-ul conservator subliniază că nu împărtăşeşte entuziasmul multor oficiali şi experţi americani pentru strategia de control şi descurajare a Iranului.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M