Pe 17 octombrie, un accident îngrozea Roma. Două garnituri de metrou s-au ciocnit; o persoană a murit atunci şi 236 au fost rănite. În acele momente de groază din subteran o româncă a avut curajul şi puterea să îi ajute pe alţii să se salveze. De atunci toată lumea o cunoaşte ca îngerul de la metrou. Ziua de 17 octombrie i-a schimbat viaţa Ramonei Ianoş.

Tânăra se simte împlinită că a reuşit să ajute oamenii şi să schimbe percepţia străinilor despre noi: "Sunt mândră că am reuşit să le demonstrez că românii nu sunt hoţi şi curve".

În dimineaţa accidentului de metrou de la staţia Vitorrio Emanuelle n-a vrut să demonstreze nimic nimănui. Se grăbea să ajungă la serviciu şi atât. A auzit o bubuitură şi a simţit o durere ascuţită în piept. S-a trezit cu capul între scaune şi cu o grămadă de oameni căzuţi lângă ea: "Pentru prima dată în viaţa mea mi-a fost frică c-o să mor, apoi nu ştiu de ce am rămas, din instinct cred, nu mă întrebaţi de ce, că nu ştiu".

Cei pe care Ramona şi prietenii ei i-au ajutat le-au vorbit jurnaliştilor despre curajul şi bunătatea lor. Presa i-a numit eroi şi i-a căutat mai multe zile. În cele din urmă, un jurnalist italian a dat de urma româncei şi a spus povestea ei tuturor. Ramona a devenit "îngerul de la metrou". Iar autorităţile, impresionate de curajul ei, au ajutat-o să scape de statutul de imigrant ilegal: "Pot spune că ziua respectivă mi-a schimbat viaţa, am descoperit o viaţa nouă; ziua aceea e noua mea zi de naştere".

Ziua aceea nu i a adus doar celebritatea şi intrarea în legalitate. I-a adus şi iubirea: "Eram nesigură, normală, ilegală, singură. Din ziua aceea am mulţi prieteni, un logodnic şi nu mai sunt imigrant ilegal".

Pe logodnicul tsău, l-a întâlnit chiar în ziua accidentului. Ea se plimba în parc cu căţelul şi nu avea chef de vorbă. Acesta i-a spus: "Ciao bella, dammi il tuo nomero". Până la urmă au băut o cafea împreună şi în tot acest timp avea impresia că se ştiu de o viaţă.

Acum Ramona trăieşte o poveste de iubire cu prinţi şi cu prinţese, în care n-a crezut niciodată. Lucrează în continuare într-un centru de plasament pentru rromii români. Câştigă 700 de euro pe lună. Mama ei e manejeră, iar tatăl a lucrat în construcţii. A lucrat, pentru că acum e foarte bolav. Medicamentul care l-ar salva e foarte scump şi se găseşte doar în America. Speranţa Ramonei e tot la autorităţile italiene.

Românii - spune ea- mai au multe de învăţat: "Să respecte regulile într-o ţară străină.Sunt străini şi trebuie să respecte regulile. Sunt mulţi care nu concep să respecte regulile chiar şi pentru că trebuie să-şi cumpere bilet în metrou. Suntem mulţi care plătim pentru faptele pe care nu le-am făcut. Sutem mulţi...".

Îngerul firav cu ochii verzi locuieşte cu chirie undeva la periferia Romei. Spune că nu i lipseşte nimic. În afară de bunica.

La Tecucel, pentru bunica Ramonei, rămasă singură, sărbătorile nu aduc prea multă bucurie: "Am văzut-o acum, când au dat-o la televizor şi-am plâns, am chemat-o, îi făceam din mână...".

Bunica n-a văzut îngeri decât în poze, în cărţile sfinte. Şi e mândră acum că lumea întreagă îi spune "înger" nepoatei ei.

Eroina de la metroul din Roma vrea acum să-şi salveze tatăl. Şi poate că norocul care i-a schimbat viaţa se va întoarce şi îngerul ei, altul decât cel de la metrou, o să-i îndeplinească dorinţa. Acolo, în ţara care i-a dat tot, sau acasă, într-o Românie fără frontiere.