Privatizarea companiei Rafo Oneşti s-a făcut în 2001 şi a fost una dintre cele mai păguboase pentru statul român. Datoriile pe care rafinăria băcăuană le-a acumulat an de an şi soluţiile în defavoarea statului pe care le-a găsit guvernul Năstase au constituit în permanenţă un motiv de dispută între PSD şi opoziţia de atunci.

Pe de o parte, 7000 de angajaţi şi-ar fi pierdut locul de muncă dacă Rafo anunţa falimentul. În caz contrar, creanţele de mii de miliarde de lei aveau să fie transferate în cârca contibuabililor.

Societatea Imperial Oil, aparţinând lui Corneliu Iacobov şi firma portugheză Canyon Servicos au cumpărat, în 2001, pentru 7,48 milioane de dolari, pachetul majoritar de acţiuni de la RAFO Oneşti. În momentul privatizării, Rafo avea datorii de 5.762 miliarde lei.

În anul 2003, compania Balkan Petroleum Ltd cumpără acţiunile firmei portugheze şi devine majoritară la RAFO. În 2004, acţionarii societăţii Rafo Oneşti aprobă fuzionarea prin absorbţie cu societatea Carom Oneşti, care face parte din grupul Tender.

Ulterior, în Senat este aprobată o ordonanţă de urgenţă pentru privatizarea societăţii. În noiembrie 2004, Guvernul transferă la AVAS, printr-o ordonanţa de urgenţă, creanţele de 15 mii de miliarde de lei, deţinute de Ministerul Finanţelor Publice, la societăţile Rafo Oneşti şi Carom.

La începutul anului 2005, fostul director general al Rafo Oneşti, Toader Găurean, şi omul de afaceri Constantin Mărgărit, acţionar al VGB Impex SRL, sunt arestaţi împreună cu fraţii Octavian şi Alexandru Marian Iancu. Tot atunci este reţinut şi afaceristul Corneliu Iacobov. Acuzaţiile aduse acestora au fost de complicitate la evaziune fiscală, spălare de bani şi delapidare. Toţi sunt ulterior cercetaţi în stare de libertate.

În dosarul Rafo, procurorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vizează 19 persoane din conducerea APAPS, Rafo, VGB, Dany Group, pentru evaziune fiscală, delapidare şi abuz în serviciu, care au creat statului un prejudiciu de 3.000 de miliarde de lei.

Pe 20 octombrie 2005, Curtea de Conturi decide că AVAS a gestionat defectuos privatizarea Rafo Oneşti, deoarece în 2000 a decis să negocieze cu un singur ofertant - consorţiul format din firmele Imperial Oil şi Canyon Servicos, căruia i-a oferit înlesniri considerabile la plata obligaţiilor bugetare.

La începutul lui noiembrie 2005, Corneliu Iacobov este trimis în judecată pentru prejudicierea RAFO Oneşti cu peste 243 de miliarde de lei vechi. Împreună cu Iacobov mai sunt trimişi în judecată Toader Găurean şi doi dintre directorii societăţii, Marin Marin şi Liliana Luchian. Ulterior, procurorii extind cercetările pentru noi infracţiuni: spălare de bani, iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat, complicitate la înşelăciune şi instigare la abuz în serviciu.