Provocările strategice şi tactice ale acestui început de mileniu diferă complet de cele ce stăteau în faţa specialiştilor militari şi a politicienilor cu numai câţiva ani în urmă.

Ei sunt nevoiţi să elaboreze strategii de apărare în faţa unui inamic nevăzut şi foarte răspândit, terorismul. Dar şi să răspundă la întrebări legate de modul în care se poate stabili pacea în regiuni care nu au cunoscut în ultimii 50 de ani nici un moment de linişte.

Confuntările ultimilor ani nu se mai dau între armate regulate ale unor state sau grupuri de state. Momentul 11 septembrie 2001 a marcat apariţia unui altfel de război, în care forţele convenţionale nu mai au acelaşi rol şi nici acelaşi mod de utilizare, iar inamicul nu mai este localizabil, potrivit vechilor scheme.

Lupta împotriva terorismului a impus un alt fel de mobilitate, tocmai pentru că inamicul este divers şi difuz. Experienţele din Afganistan şi Irak nu au făcut decât să confirme afirmaţiile lui George W. Bush că războiul dus de coaliţia internaţională anti-teroristă nu mai seamănă sub nici o formă cu războaiele clasice.

Nu de puţine ori, trupe de elită au avut eşecuri răsunătoare în confruntările cu mişcările de rezistenţă, grupările teroriste sau de gherilă. Astfel de schimbări în plan strategic impun modificări atât în sistemul de organizare militară, cât şi în modul de gândire a formelor de luptă.

Nu în ultimul rând, se cere remodelat modul de circulaţie şi concentrare a informaţiilor. Strategii americani au ajuns la concluzia că soluţia este crearea unui departament special, care să concentreze atât informaţia, cât şi sistemele de analiză, totul aflat în subordinea preşedintelui.

Au existat însă voci care au contestat vehement o astfel de soluţie, subliniind că ar fi periculos ca numai preşedintele şi Administraţia să deţină controlul asupra unor domenii deosebit de sensibile, în detrimentul Congresului.

Ca şi în cazul unor propuneri vehiculate la noi, specialiştii americani susţin că nu este vorba atât de utilizarea informaţiei ca atare, cât de analizarea contextului în vederea elaborării unor linii clare de apărare.