România se află pe locul al treilea în rândul ţărilor împotriva cărora au fost depuse cele mai multe plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în anul 2005. Conform unui bilanţ al CEDO, România s-a plasat imediat în urma Rusiei şi a Turciei.

Românii sunt nemulţumiţi fie de modul cum le-a fost soluţionată cauza de instanţele din România, fie de refuzul autorităţilor de a respecta o hotărâre judecătorească. Cele mai multe procese aflate pe rolul instanţelor CEDO vizează încălcarea drepturilor de retrocedare a proprietăţilor naţionalizate.

România a totalizat 12 la sută din numărul total al petiţiilor înaintate în anul 2005 la CEDO, fiind devansată de Rusia şi Turcia. La sfârşitul lunii mai 2006, la CEDO erau înregistrate 9.245 de cereri împotriva României, 6.000 fiind deja alocate completelor de judecată.

Cazuri precum Basacopol, Bălănescu, Creţu, Budescu, Petrescu, Ciobanu, Oprea, Bărăgan, Hodoş, Vasiliu, asemănătoare cu cel al lui Brumărescu, cu recursuri în anulare promovate de procurorii generali din perioada 1995-1996, au fost sancţionate de CEDO. În 2002, în cazul Fălcoianu, CEDO a dispus acordarea celei mai mari despăgubiri pentru un imobil luat de comunişti -743.260 de euro.

O sentinţă pronunţată de CEDO la începutul lunii decembrie 2005, în cazul Păduraru versus România, nu a vizat doar problema restituirii unei proprietăţi, ci a obligat statul român să limpezească legislaţia în materia retrocedarii proprietăţilor naţionalizate.

Părinţii lui Anatol Păduraru au cumpărat în 1940 două scări de bloc, care au fost confiscate în 1950. În 1996, Anatol Păduraru a început demersurile de revendicare, însă statul a vândut chiriaşilor trei dintre apartamente. Păduraru a cerut daune materiale de 140.000 de euro şi daune morale de peste 3 milioane de euro, iar statul român nu a dorit să-i ofere mai mult de 57.000 de euro.

CEDO a acordat şase luni pentru ca Anatol Paduraru şi statul sa cadă la o înţelegere. În urma sentinţei în cazul Păduraru, statul român a trebuit să demonstreze că ia masuri pentru a defini termenii din legislaţia privind retrocedările şi pentru a unifica practica judiciară.