Primarul Adrian Videanu a aprobat, luni, solicitarea Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc ca două străzi din Capitală să poarte numele de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, în memoria celor doi critici literari şi jurnalişti opozanţi ai comunismului.

Edilul a dat în lucru solicitarea Direcţiei Evidenţa Imobiliară şi Cadastrală din cadrul Primăriei, care urmează să propună două străzi din Bucureşti care să poarte numele Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, potrivit reprezentanţilor Primăriei.

Monica Lovinescu a murit la Paris pe 21 aprilie, iar rămăşiţele sale pământeşti, precum şi ale soţului ei, Virgil Ierunca, au fost aduse în ţară, conform dorinţei Monicăi Lovinescu, consemnată în testamentul acesteia. Urnele funerare cu cenuşa celor doi soţi exilaţi la Paris, sunt depuse în prezent la Casa Lovinescu din Bucureşti, unde vor rămâne până la înmormântarea în cavoul familiei Lovinescu de la Fălticeni, care va avea loc cel mai curând săptămâna viitoare, potrivit administratorului Casei Lovinescu, Paul Balogh.

Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au fost omagiaţi de preşedintele Traian Băsescu şi de importanţi oameni de cultură şi politicieni în cadrul unei ceremonii comemorative care a avut loc pe 25 aprilie la Ateneul Român. În această zi au fost aduse în ţară urnele funerare, cu un avion trimis de preşedinte, şi primite cu onoruri militare.

Monica Lovinescu, fiica criticului literar Eugen Lovinescu, s-a născut la Bucureşti la 19 noiembrie 1923. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii bucureştene. Timp de un an de zile a fost asistenta lui Camil Petrescu la seminarul de Artă dramatică (1946-1947), plecând apoi la Paris cu o bursă a guvernului francez. După abdicarea Regelui Mihai, în decembrie 1947, şi a degradării accelerate a situaţiei din ţară, prin instalarea regimului comunist, în primele zile ale anului 1948, a cerut azil politic în Franţa.

În Franţa a făcut parte din câteva companii teatrale de avangardă, a semnat, în colaborare, regia unor spectacole, a lucrat la o agenţie literară franceză. Între anii 1951-1975 a realizat numeroase emisiuni literare şi muzicale la Radiodifuziunea franceză.Din 1962 a început colaborarea la Radio Europa Liberă, unde, din 1967, a realizat emisiunea săptămânală "Teze şi antiteze la Paris", alături de "Actualitatea culturală românească". Monica Lovinescu a devenit în această perioadă, alături de soţul său, Virgil Ierunca, una dintre personalităţile centrale ale exilului românesc, una dintre vocile cele mai autorizate ale criticii literare româneşti, prin intermediul unei activităţi critice aparte, cea radiofonică.

Susţinută şi apreciată de critici literari, înainte de 1989, pentru cronicile sale radiofonice, apoi, pentru cronicile istorice ce alcătuiesc volumele de memorialistică publicate după 1990 în ţară, despre Monica Lovinescu, regretatul George Pruteanu remarca în 1991, într-un articol din "România literară" că "pronunţa, la microfonul ei, adevăruri pe care le gîndeau sau le consimţeau majoritatea cărturarilor şi literaţilor cu capul pe umeri, dar pe care nu le puteau împărtăşi decât apropiaţilor deşi, e cert, Puterea ştia prea bine ce e în capul lor".

În 1990 a revenit în ţară, pentru prima oară de la plecarea în Franţa, în urmă cu peste 40 de ani. Monica Lovinescu a fost numită ca membru în Comisia prezidenţială condusă de politilogul Vladimir Tismăneanu, creată la iniţiativa Preşedinţiei României în aprilie 2006 pentru a studia şi redacta un raport pentru condamnarea oficială a comunismului de către preşedintele Traian Băsescu, prezentat în Parlament în decembrie 2006.