Devy Abraham era un copil de 8 ani când a fost deportat în Transnistria împreună cu familia. Când s-a întors acasă, în 1945, avea vârsta pubertăţii, dar experienţa morţii îl îmbătrânise deja. Vreme de aproape o jumătate de secol după ce a scăpat din ghearele Holocaustului a trăit cu spaima Securităţii în oase. Ar fi vrut să-şi strige suferinţa de a-i fi fost răpită copilăria şi de a-i fi fost distrusă familia, însă instinctul de conservare i-a impus autocenzura.
În 2005, după ani de ezitări, a decis să se elibereze. În primul rând din temniţa propriei memorii. Şi să ceară condamnarea celor din cauza cărora a suferit. Citeşte mai mult în Evenimentul Zilei.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M