Sunt sate cu 120 sau 150 de familii (familie fiind considerata si batranul vaduv care locuieste singur).Sunt sate unde nu se cununa decat doua sau trei perechi pe ani, de multe ori nici una.Sunt parohii unde primul botez dintr-un an e abia prin toamna...iar ceea ce ofera statul nu ajunge in mana preotilor ci este ,legal,oprit pentru CAS, pentru impozite, somaj, fondul de pensii.Plus ca nu mai vorbim de noroiul calcat in picioare de acesti preoti in satele unde nici un mijloc de transport in comun nu a trecut de ani de zile.In aceste sate(,cele mai multe la numar,ca orasele-s putine,iar centrele de comuna au arondate ,de obicei, cate 4-5 sate si catune),isi duc traiul preotii, poate ca singuri intelectuali, cei ce simt cel mai bine pulsul oamenilor simpli la botezurile,la nuntile, la inmormantarile rudelor, la slujbele din fiecare duminica si sarbatoare.

Acest lucru trebuia facut de mult, insa multi popi din orase s-au opus mereu. Un popa la oras traieste de zeci de ori mai bine decat unul de la tara. Multe biserici si parohii bogate au fost transformate in feude de familie ale popilor, bagandu-si odraslele alaturi de ei fara nici un concurs sau examen! In schimb, la tara preotii abia supravietuiesc de la o luna la alta! Pe episcopi nu-i intereseaza nivelul de trai al amaratilor de popi de tara, ci numai relatiile cu potentati locali, politicieni, securisti,dar si conturile lor! Securisti ordinari, stau in scaune episcopale dandu-se mari, cand de fapt sunt niste rebuturi ale societatii! Vai de biata Biserica a lui HRISTOS, pe mainile cui a ajuns!!!..

este o initiativa mult asteptata.Multi dintre preotii de la tara "mor de foame"in casa.trebuie sa isi ia mai mult de trei patrimi de salariu din veniturile Bisericii,care de fapt nu sunt,dat fiind faptul ca parohiile sunt mici iar oamenii tot mai saraci.