Ajun apare în unele legende populare şi în colinde ca un cioban la turmele fratelui său, Crăciun. În Panteonul românesc, Moş Ajun este o reprezentare mitică.

Mai sărac decât Crăciun, Ajun se angajează cioban sau baci la turmele fratelui său. Potrivit tradiţiei, pe 24 decembrie, Maica Domnului, cuprinsă de durerile facerii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Acesta îi spune, însă, că e sărac şi o îndrumă spre fratele său mai mare şi mai bogat, Moş Crăciun.

În ziua de Ajun, gospodarii strâng de la vecini tot ce au dat cu împrumut, ca să îi găsească sărbătorile cu toată averea în casă. Pentru ca în anul care vine să fie frumoase şi bogate, femeile pun un ban de metal şi o nucă în apa în care se spală. Ciobanii aşează sub pragul casei un drob de sare învelit, pe care îl lasă în acel loc până în aprilie.

În primăvară îl scot, îl macină, îl amestecă cu tărâţe şi îl dau oilor pentru ca turma să sporească. În noaptea de Ajun se priveghează. Pe masă se pune un colăcel, în care se înfige un cuţit, iar masa, aşezată în noaptea de Ajun trebuie să rămână întinsă toată noaptea, iar cine are cămin trebuie să lase focul aprins.