Foto: NewsIn

Principala concluzie desprinsă în urma cercetării relevă creştere explozivă a costurilor comparativ cu alegerile locale anterioare. Creşterea costurilor doar în domeniul publicităţii din presă a fost de 250%: 8.686.950 Euro, în 2008, faţă de 3.460.936 Euro, în 2004.

Din raport mai reiese că 21 de formaţiuni politice şi 42 de candidaţi independenţi au contractat publicitate electorală în valoare de 8,6 milioane de euro, sumă la care dacă se adaugă TVA, şi taxa de publicitate depăşeşte cu puţin 10 milioane de euro.

Partidele mari au contractat publicitate într-un număr impresionant de publicaţii PD-L - 90, PSD - 87, PNL - 80.

În total din publicaţiile monitorizate, 111 au conţinut publicitate electorală. Acestea au publicat 10479 de materiale publicitare, iar costul mediu al unei reclame este de 829 de euro fără taxe.
90% din cheltuielile cu publicitatea au fost făcute până la primul tur al alegerilor

Dincolo de aceste costuri, publicitatea stradală, pare conform analizelor, că să ridică la 25% din costul publicităţii prin presă.

În baza aceloraşi estimări, IPP apreciază că în alegerile locale 2008, s-au cheltuit, la nivel naţional, în jur de 40 - 50 de milioane de Euro.

La nivelul anului 2008, campania pentru primăria reşedinţă de judeţ a costat între 100.000 Euro şi 300.000 Euro, bani angajaţi de fiecare candidat cu şanse din cursă. În cazuri excepţionale, au existat şi campanii cu costuri mai scăzute (60.000 Euro), dar şi foarte mult peste aceste medii (600.000 - 1.000.000 Euro)

La nivel general, după practicile şi metodele monitorizate de IPP, cele mai multe fonduri au cheltuit, în ordinea mărimii, următoarele formaţiuni: PD-L, PSD, PNL şi UDMR. Această ordine variază într-o marjă de eroare tolerată funcţie de ordinea unor candidaţi în rândul preferinţelor alegătorilor.

Unii candidaţi independenţi, oameni de afaceri, au atins un volum de cheltuieli în susţinerea candidaturii lor comparabile cu cele ale candidaţilor reprezentând partide mari angajate în cursă.

Lipsa credibilităţii instituţiei de control a finanţării partidelor în ultimii ani a influenţat comportamentul principalilor competitori. Autoritatea Electorală Permanentă este necunoscută mai ales în ţară. Faptul că nu a început să se impună şi lipsa de experienţă la nivelul Autorităţii a determinat un recul în privinţa respectării prevederilor legate de campania electorală şi implicit fondurile angajate de către candidaţi în campanie. Aceste slăbiciuni ale Autorităţii Electorale Permanente au fost speculate de către partidele politice care au realizat una dintre cele mai indisciplinate şi deopotrivă costisitoare campanii electorale ntru alegerile locale de până acum din România.

IPP deplânge lipsa de operativitate, dar mai ales de fermitate în exercitarea controlului modului în care s-au efectuat cheltuielile electorale în această campanie. AEP a depăşit deja termenul la care trebuia să prezinte rezultatul final al verificărilor efectuate în privinţa veniturilor şi cheltuielilor candidaţilor din alegerile locale.

Mai mult, lipsa de transparenţă a AEP, care a refuzat sistematic să pună la dispoziţia IPP, în urma solicitării scrise, a rapoartelor de venituri şi cheltuieli ale candidaţilor la alegerile locale, situează instituţia mai degrabă într-o poziţie de complicitate cu neregulile săvârşite de partide. Pentru acest motiv, IPP a chemat AEP în judecată pentru a obţine informaţiile publice conform prevederilor legale (legea nr. 544/2001, legea privind accesul cetăţenilor la informaţiile de interes public) pe care această instituţie refuză să le facă publice.