Foto: AP
"Preşedinţii SUA au fost întotdeauna expuşi riscului asasinării, mai ales din cauza puterii imense pe care o deţin şi a simbolismului special care le este atribuit. Obama nu va fi o excepţie", scrie Strategic Forecasting (Stratfor), un serviciu privat de informaţii din SUA, supranumit "CIA-ul din umbră".

De-a lungul istoriei au fost asasinaţi patru preşedinţi americani: Abraham Lincoln, James Garfield, William McKinley şi John F. Kennedy. Încercări nereuşite de atentate şi ameninţări s-au înregistrat în timpul fiecărui mandat, cea mai periculoasă fiind cea la adresa lui Nixon.

În cazul lui Obama, pe lângă faptul că poartă titlul de preşedinte, el este şi primul şef de stat de culoare al SUA - un fapt care aduce un element complet nou şi mult mai periculos în "matricea ameninţărilor". Cea mai mare ameninţare vine, potrivit Stratfor, din partea grupărilor rasiste ale albilor, care cred că un preşedinte negru ar trebui ucis.

"Trebuie luat în considerare că preşedinţia lui Obama intervine după o serie de atentate asupra unor importanţi lideri ai comunităţii afroamericane, printre care Medgar Evers, Malcolm X şi Martin Luther King Jr. Evers a fost asasinat de Ku Klux Klan, iar asasinarea lui King Jr. a avut tot motivaţii rasiste", atrage atenţia analiza instituţiei americane.

Potrivit Stratfor, există trei scenarii diferite luate în considerare când se vorbeşte de asasinarea lui Obama.

Primul scenariu ar fi generat de indignarea ce a cuprins mişcările rasiste care militează pentru supremaţia albilor după alegerea lui Obama în funcţia supremă a statului. Chiar dacă asemenea declaraţii nu sunt făcute public, pentru că ar constitui un motiv de arest, există numeroase bloguri şi mesaje electronice rasiste care vorbesc "despre inevitabilitatea unui atac asupra lui Obama într-un mod foarte sugestiv".

"Atacul asupra lui Obama ar inflama tensiunile rasiale şi ar determina revolte similare celor care au urmat după asainarea lui King, în 1968. Asemenea violenţe sunt considerate benefice de către mişcările rasiste, întrucât un conflict deschis între albi şi negri ar aduce în prim-plan ideologia rasistă a supremaţiei albilor", explică Stratfor.

Pe de altă parte, s-ar putea ca mişcările rasiste să aibă o abordare radical opusă. Preşedinţia lui Obama le-ar putea aduce un avantaj, din moment ce le-ar putea servi "drept un strigăt de deşteptare pentru albii din America". Odată ce amercanii caucazieni vor conştientiza că au ajuns atât de jos, încât sunt conduşi de un negru căruia i-a fost încredinţată puterea supremă din stat, "aceştia se vor îngrămădi să adere la mişcările rasiste pentru a redobândi puterea", prognozează Stratfor.

De aceea, continuă analiza, preşedinţia lui Obama ar fi în favoarea mişcărilor rasiste pentru că ar creşte numărul adepţilor lor, conferindu-le mai multă putere, vizibilitate şi popularitate. David Duke, fost membru al Congresului statului Lousiana şi "Mare Vrăjitor al Cavalerilor" Ku Klux Klan, precum şi liderul comunităţii rasiste Tom Metzger (fondatorul mişcării Rezistenţa Ariană Albă) susţin această teorie.

Mergând pe aceeaşi linie de gândire, se poate ajunge la ideea că aceşti rasişti îl pot chiar tolera pe Obama, având în vedere celelalte opţiuni. "Niciun alt candidat la Casa Albă nu ar fi fost mai potrivit, întrucât toţi sunt marionete ale Guvernului de ocupaţie sionistă ( Zionist Occupation Government - ZOG), mişcare dispreţuită şi mai tare. Adepţii acestei teorii conspiraţioniste antisemite cred că guvernul este condus din umbră de evrei, dar măcar Obama nu se află sub influenţa intereselor evreilor", constată raportul Stratfor.  

Al doilea scenariu privind asasinarea lui Obama implică chiar mişcarea ZOG şi Guvernul american. Astfel, însuşi guvernul, prin sforile trase de ZOG, ar complota ca să îl omoare pe Obama şi să-l înlocuiască cu cineva care le este aservit. ZOG ar putea să arunce foarte simplu vina asasinatului pe grupările rasiste. Acest lucru le va servi şi la reducerea discursului instigator la ură al albilor care promovează supremaţia acestei rase, cât şi la permisivitate în ceea ce priveşte posesia de arme.

Al treilea scenariu Stratfor prezintă posibilitatea ca anumite ţări ostile Americii, precum Rusia sau Iran, să finanţeze şi să antreneze un criminal plătit în acest sens. Asasinul ar putea să fie membru al mişcării rasiste, de pildă, cunoscut fiind faptul că Duke, de exemplu, a lăudat adesea mişcarea naţionalistă din Rusia şi că a călătorit adesea în acea ţară. De aemenea, el a participat la o conferinţă de respingere a Holocaustului, la Teheran.

Indicii privind asemenea comploturi susţinute de ţări străine au apărut şi în timpul investigaţiilor privind asasinate din trecut. Lee Harvey Oswald a încercat să obţină vize de Cuba şi Rusia din Mexic, înainte de a-l asasina pe JFK. Recente informaţii declasificate au arătat că Oswald a avut legături şi cu celebrul asasin KGB Valeri Kostikov. Mai mult, Ray a fugit în Europa cu un paşaport canadian fals, după ce l-a ucis pe King şi apoi a fost arestat la Londra, la două luni după asasinat, cu o valoare mare de bani asupra sa, ceea ce indică finanţarea străină.

Secret Service, care se ocupă de securitatea preşedintelui, urmăreşte cu precădere comploturile organizate de grupări mai mult decât prinderea unor "lupi singuratici". Asasinii care acţionează pe cont propriu sunt "foarte, foarte greu de descoperit pentru că sunt complet izolaţi şi nu spun nimănui despre intenţiile lor", consideră Stratfor. Grupările sunt mai uşor de monitorizat, întrucât acţiunile lor sunt mai vizibile şi îşi apără destul de prost operaţiunile. Un alt indiciu care desconspiră grupările este finanţarea externă pentru arme, echipamente şi alte elemente pentru planificarea atacului.

"Dacă organizaţiile sunt oarecum uşor de urmărit pe radarul Serviciilor Secrete, al CIA, FBI şi al altor agenţii, 'lupul singuratic' este greu de identificat înainte să acţioneze. Adevărata problemă apare atunci când sunt întrunite două condiţii: intenţia şi capacitatea, ideologia şi abilitatea", scrie Stratfor.

Documentul subliniază că securitatea preşedintelui este o problemă de siguranţă naţională a SUA. "Un atac cu sau fără succes asupra preşedintelui cauzează instabilitate în SUA şi în întreaga lume. Având în vedere echilibrul fragil în care se regăsesc SUA, Rusia şi ţările din Orientul Mijlociu, un atac asupra preşedintelui ar destabiliza politica externă a SUA şi ar avea un impact crescut asupra securităţii interne. Mai mult, pe plan intern, uciderea primului preşedinte de culoare ar avea un efect devastator asupra relaţiilor interrasiale", arată Stratfor.

Secret Service a avut o perioadă foarte agitată în timpul campaniei electorale, dar odată cu terminarea acesteia programul lor s-a simplificat considerabil şi vor fi necesari mult mai puţini oameni. Obama va mai călători şi în această perioadă, dar marea parte a timpului o va petrece făcând drumuri numai între Chicago şi Washington. Acest lucru va permite serviciilor de securitate şi pază să instituie un perimetru de siguranţă mai strict pentru preşedintele ales.

"Calmul perioadei de tranziţie se va termina odată cu ceremonia de învestire, care va avea loc la 20 ianuarie 2009, ocazie cu care Serviciile Secrete vor trebui să facă faţă unor riscuri pronunţate", atrage atenţia Stratfor.

Până acum au fost dejucate două încercări de a-l asasina pe Barack Obama, iar mult mai multe rămân sub investigare. "Analizând informaţiile, este însă evident că încercările de până acum nu au fost ameninţări serioase la viaţa sa, ci mai mult încercări de amatori", consideră Stratfor.