Polii magnetici ai Pământului ar putea să se inverseze. Cum ne va afecta acest fenomen

Polii magnetici s-au inversat de mai multe ori de-a lungul istoriei planetei noastre. Astfel, în urmă cu aproximativ 800.000 de ani, nordul magnetic se afla deasupra Antarcticii, iar sudul magnetic se afla suprapus nordului geografic.

Oamenii de știință au estimat că un ciclu de inversare a polilor magnetici începe prin slăbirea continuă a câmpului magnetic într-un interval de câteva mii de ani. Apoi, când câmpul magnetic devine suficient de slab, polii se inversează iar câmpul magnetic revine la intensitatea sa maximă. Noul studiu indică însă că ultima inversare a polilor magnetici s-a produs într-un interval de timp relativ scurt, de doar 100 de ani.

În prezent, conform măsurătorilor, câmpul magnetic al Pământului se află în stadiul de slăbire. Datele adunate în cursul acestei veri de sistemul de sateliți Swarm, aparținând ESA, indică faptul că acest câmp magnetic își pierde din intensitate de 10 ori mai rapid decât se credea inițial. Dacă pierderea intensității s-ar fi produs mai lent, ar fi rămas valabilă predicția privind inversarea polilor magnetici peste câteva mii de ani, dar în condițiile semnalate de ESA această predicție s-ar putea dovedi mult prea optimistă.

"Nu știm dacă următoarea inversare se va produce la fel de brusc ca și ultima, dar nici nu putem ști că nu va fi așa", a comentat Paul Renne, director al Centrului pentru Geocronologie de la Universitatea California din Berkeley.

Geologii încă nu știu din ce cauză se inversează polii magnetici ai Pământului. Nucleul din fier al Pământului se comportă ca un magnet gigantic, ale cărui linii de câmp învelesc planeta. Câmpul magnetic protejează biosfera terestră de radiațiile provenite de la Soare. Un câmp magnetic aflat în stadiul de intensitate minimă nu va reuși să țină departe de suprafața terestră radiațiile solare și cosmice, lucru care poate duce și la afectarea rețelelor electrice și a comunicațiilor pe unde radio.

În timp ce ESA a studiat câmpul magnetic de pe orbită, Paul Renne și echipa lui l-au studiat de la suprafață. Ei au extras sedimente formate în albia unui lac străvechi, de la poalele Munților Apenini (Italia). În aceste sedimente se află și straturi de cenușă vulcanică rezultată din erupții produse în urmă cu foarte mult timp. Această cenușă este formată din minerale sensibile magnetic, care păstrează urme ale vechilor linii de câmp magnetic terestru. Astfel, cercetătorii au putut măsura direcția în care erau îndreptate aceste linii de câmp.

Paul Renne și colegii săi au folosit o tehnică de datare argon — argon (care funcționează pentru că izotopul de potasiu 40 se descompune în izotop de argon 40 după o rată cunoscută) pentru a determina vârsta mostrelor de sedimente extrase. Aceste straturi s-au format de-a lungul unor perioade de câte 10.000 de ani, iar oamenii de știință au putut identifica momentul în care s-a produs ultima inversare a polilor magnetici — în urmă cu aproximativ 786.000 de ani.

Straturile de sedimente demonstrează și că acest câmp magnetic a fost instabil timp de aproximativ 6.000 de ani, înainte de inversarea bruscă. Perioada de instabilitate a inclus două momente de minim în intensitatea câmpului magnetic terestru, fiecare dintre aceste momente având o durată de aproximativ 2.000 de ani.

Dacă inversarea polilor magnetici ar putea produce o serie de neplăceri de ordin tehnic, cu siguranță că ea nu reprezintă un motiv de panică. Oamenii de știință au căutat eventuale urme ale unor catastrofe ce ar fi putut să se producă în timpul unor astfel de inversări și nu au descoperit nimic alarmant.

Cel mai afectat va fi sistemul de transport al energiei electrice. Însă, din punct de vedere teoretic, dacă acest câmp magnetic ajunge să fie extrem de slab și chiar dispare temporar, în timpul inversării, atunci Pământul ar putea fi expus unor niveluri periculoase de radiații solare și cosmice care ar putea afecta serios biosfera și ar pune în pericol viața oamenilor. Nu există însă nicio dovadă că un astfel de scenariu ar putea să se producă, conform omului de știință american.

Noul studiu va fi publicat în ultimul număr al revistei Geophysical Journal International.