"Dacă oponentul are altă părere decât tine în - să zicem - chestiunea irigaţiilor, trebuie să-i umbli la figură şi biografie. Să te legi de burta lui, de înălţimea lui, de vârsta lui, de numele lui, de familie, copii şi prieteni. Trebuie să‑l faci comunist, securist, fascist, antisemit, turnător, negaţionist, fesenist, pedelist, intelectual al lui Băsescu, găozar, păsărică, evreu, ungur, ţigan, lingău şi în general tot ce-ţi aduce la gură, sau în condei, furia strămoşească", scrie Andrei Pleşu în Adevărul.
Este una din 4 reguli ale înjurăturii pe care le enumeră intelectualul în editorial. De ce? "Dacă urmăreşti viaţa politică de azi şi citeşti ziarele, descoperi că voluptatea sudălmii radicale, terfelirea buruienoasă a adversarului, bălăcăreala groasă sunt de rigoare. În nicio ţară civilizată, „elitele" conducătoare nu vorbesc aşa".
"De fapt, totul se reduce la o singură regulă: fiţi câinoşi! Scoateţi CNA-ul din minţi (oricât ar fi de greu!)! Daţi la cap, „la gioale", sub centură! Urâţi-vă unii pe alţii!", încheie acesta textul.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M