Neptun ascunde indicii despre o crimă planetară care s-a petrecut în urmă cu patru miliarde de ani, iar Uranus a fost complicele.
Prima probă: Uranus şi Neptun au o masă de 15 ori mai mare decât cea a Pământului. Orbita lor este către exteriorul sistemului solar, acolo fiind mai puţină materie decât în apropierea Soarelui. Cum au ajuns atât de mari?
Simulări dinamice ale sistemului solar incipient au arătat că Uranus şi Neptun s-ar fi putut forma mai aproape de Soare, adunând multe gaze pentru ca mai apoi să migreze spre exterior.
De-a lungul drumului lor către exil ar fi putut întâlni una sau mai multe planete asemănătoare Pământului. Cei doi giganţi au înghiţiti planeta/planetele sau le-au aruncat în afara sistemului solar.
Proba numărul 2: Satelitul natural al lui Neptun, Triton, orbitează în direcţia opusă a rotaţiei planetei mamă. Triton este bănuit a fi un corp ceresc capturat, poate un văr îndepărtat a lui Pluto.
Potrivit lui Steven Desch de la Arizona State University, Triton ar fi orbitat un superpământ care şi-a trăit puţinele zile la începutul sistemului Solar. În coliziunea dintre cele două planete, Neptun a înghiţit superpământul şi a răpit satelitul natural al acestuia.
Proba numărul 3: Neptun este în mod misterios mult mai fierbinte decât Uranus deşi au aceeaşi vârstă, masă şi compoziţie. Are o atmosferă turbulentă, în timp ce atmosfera lui Uranus pare letargică. Neptun ar fi putut să fie încălzit de absorţia unei planete, potrivit discovery.com.
Proba numărul patru: axa de rotaţie a lui Neptun este înclinată la 90 de grade faţă de orbită. O coliziune cu o altă planetă ar fu putut avea destulă energie pentru a înclina planeta.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M