Descoperirea aduce noi dovezi teoriei că Marte era în trecut o planetă rece şi umedă, nu caldă şi uscată, sau caldă şi umedă, cum mai cred unii cercetători.
Astrobiologul Alberto Fairen de la institutul SETI şi de la Centrul de cercetare AMES de la NASA şi colegii săi au investigat de ce scoarţei din nordul lui Marte, într-o zonă depresionară, îi lipseşte un grup de minerale denumit filosilicaţi, faţă de alte zone marţiene. Aceste minerale sunt des întâlnite în sedimentele marine de pe Pământ.
Modelele geochimice şi climatice sugerează că dacă exista un ocean nordic pe Marte, ar fi fost atât de rece, încât s-ar fi aflat la limita îngheţului. Caracteristicile din jurul bazinului oceanic par a fi create de gheţari, precum morenele - un depozit de materiale aluvionare (pietriş, nisip, argilă), transportat de gheţari în alunecarea lor sau depus de gheţarii dispăruţi.
Temperaturile la limita îngheţului şi gheţarii imenşi ar preveni formarea şi depunerea filosilicaţilor în bazinul oceanic.
"Dacă ar fi existat oceane pe Marte, ar fi fost reci, similare cu mările de la poli de pe Terra. Coastele ar fi pline de gheţari, iar apele oceanului ar fi acoperite cu gheaţă", a explicat Fairen.
Cercetătorii caută în prezent şi alte dovezi ale unui ocean rece marţian, care să susţină teoria unei Planete Roşii reci şi umede.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M