Dacă industria românească va urma natural tendinţa mondială, în următorii ani se va plăti şi în România pentru accesul la articolele online (mai ales pentru cele calitative). Să ne uităm doar la compania slovacă Piano Media, care este liderul european în abonamente digitale. Creată în 2010 şi lansată într-o piaţă mică, aceasta a implementat deja modele de tip paywall pentru 27 de grupuri de media digitale din Germania, Polonia, Slovacia, Spania şi chiar Statele Unite.
Conform studiului ROADS al IAB România, în 2012, piaţa s-a ridicat la 22,4 milioane euro, fiind luate în calcul aproape 1.300 de site-uri. Conform unui alt studiu, Media FactBook, piaţa e aproape dublă, 41 milioane euro. Diferenţa enormă vine din faptul că estimarea Media FactBook ia în calcul 2.800 de site-uri, printre care şi giganţii Facebook şi Google, care nu sunt jucători de publishing online, ci aparţin zonei de interactive media.
"Chiar dacă am lua o medie a celor două estimări, 32 milioane euro, piaţa românească de publishing online este mică prin comparaţie cu alte industrii sau cu piaţa totală de media (303 milioane euro). Cu toate acestea, fragmentarea şi competiţia sunt mari, motivul principal fiind barierele mici de intrare în această industrie", explică Mihaela Matei, Special Projects Communication Officer şi Coordonatoarea proiectului Antreprenorii vorbesc: Barometrul antreprenoriatului românesc, EY România.
La nivel mondial, marii publisheri se confruntă cu competiţia ascuţită a companiilor de interactive media, precum Facebook şi Google, care preiau de la an la an din ce în ce mai mult din cota publisherilor, având volume mult mai mari decât jucătorii individuali de publishing şi putere de negociere însutită. Nici acolo, comparativ cu alte segmente, industria nu creşte spectaculos: +2% rată anuală compusă de creştere în perioada 2009-2013, faţă de +22% în sectorul de interactive media. Doar industria muzicală dintre celelalte segmente ale industriei de media şi divertisment a crescut mai lent în această perioadă, cu 1%.
'Dacă ţinem cont de viteza cu care avansează noile tehnologii şi provocările digitale, publisherii online nu sunt primii în dezvoltarea de produse noi şi adaptarea la transformările digitale nici la nivel internaţional. Conform unui studiu EY, bazat pe răspunsurile a 550 jucători din industria de media şi divertisment, publisherii nu se află printre jucătorii cei mai inovatori din punct de vedere digital. Modelele de business, de asemenea, nu evoluează decât prin reciclarea unor idei mai vechi: accesul pe bază de abonament la conţinut, native advertising (conţinut plătit de brandurile mari) şi intrarea în zona de agregatoare de conţinut', explică Matei.
Modele s-au rafinat foarte mult în ultimii ani, cel puţin la nivel internaţional. Modelul paywall de vizualizare a conţinutului exclusiv pe bază de abonament a evoluat în multe variaţiuni pe aceeaşi temă: gratuit pe web, contra cost pe mobil, modele hibride, freemium (plata doar pentru conţinut premium), metered (se pot citi gratuit un anumit număr de articole) etc. Dacă până acum câţiva ani doar jucătorii de business îşi permiteau un asemenea model (The Wall-Street Journal şi Financial Times), conform Press+, numai în Statele Unite sunt acum peste 400 de site-uri cu plată pentru conţinutul livrat. În 2011, când The New York Times a adoptat modelul metered paywall, nu puţini prevedeau un dezastru, în timp ce acum modelul a devenit un standard al industriei. Dacă acum câţiva ani modelul era unul absolut exotic, acum devine larg acceptat. Bloomberg Businessweek chiar a declarat anul 2014 ca fiind anul paywall în publishing.
Modelul ar trebui să îl copieze pe cel din televiziune, unde nimeni nu are pretenţia ca accesul la conţinut să fie gratuit. De ce ar fi astfel conţinutul creat online, atâta timp cât este de calitate? Cu siguranţă că efortul creării unui astfel de conţinut nu poate fi susţinut doar din reclamă, în condiţiile în care mulţi advertiseri au orientat sumele mari către Facebook sau Google.
În România, însă, acest model este în continuare unul exotic şi sunt doar câţiva publisheri care au introdus plata pentru conţinut premium (Ziarul Financiar şi Dilema) sau care se gândesc la această soluţie, potrivit EY.
EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 175.000 de angajaţi în 728 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 25,8 miliarde dolari, în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2013.
