În cei aproape 150 de ani de existenţă, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, fostul Conservator Regal de Muzică şi Declamaţiune, devenit apoi Conservatorul „Ciprian Porumbescu" din Bucureşti, şi-a construit cu tenacitate un patrimoniu de instrumente muzicale de mare valoare. Printre acestea se află, asemenea unei gărzi pretoriene, pianele şi pianinele.
Multe dintre aceste piane sunt martori tăcuţi ai şuvoaielor de sunete ce au răsărit din măruntaiele lor în timp şi acum au rămas agăţate undeva, într-un trecut în care cadenţele suave ori cascadele strălucitoare de sonuri purtau semnătura lui Dinu Lipatti, Florica Musicescu, Silvia Şerbescu, Cella Delavrancea, Ana Pittiş, Ioana Minei şi a multor generaţii de pianişti şi dascăli.
Acele acorduri s-au stins de mult, dar pianele au rămas pe poziţie, asemenea unor apărători ai ultimei redute. Multe dintre ele au îmbătrânit. Multe sunt ştirbe. Clapele lor au îngălbenit, corzile au cedat, ciocănelele au început să scârţâie, însă ele păstrează sufletul profesorilor sau soliştilor care le-au cântat o viaţă întreagă, apoi au dispărut în eternitate, având fiecare povestea proprie.
Un pian vechi nu e ca o vioară veche. Vioara veche devine din ce în ce mai preţioasă. Pianul, nu. Asemenea automobilelor, el se învecheşte şi începe să cedeze pe la cusături. E nevoie ba de o recondiţionare a mecanicii, ba de o garnitură nouă de ciocănele, ba de o claviatură nouă sau o garnitură de cuie care să susţină corzile.
Avem câteva piane ce au nevoie de o recondiţionare capitală. Dumeavoastră ne puteţi ajuta să le salvăm din deriva în care au intrat. Aţi putea arunca sau dezmembra în bucăţi pianul pe care a studiat Lipatti timp de doi ani, pian care - bătrân fiind - nu mai are corzi, fildeşul de pe clape s-a rupt, iar pedalele au ruginit, dar care are o demnitate şi o forţă pe care o simţi doar privindu-l?
Puteţi ajuta la recondiţionarea acestor unicate, pentru ca ele să continue a fi martorii tăcuţi ai istoriei muzicii noastre, martori ce ne supravieţuiesc şi care, asemenea fetişurilor, păstrează ceva din personalitatea noastră.
Un pian e ca un seismograf: îi înregistrează în memoria sa pe toţi cei care i-au mângâiat clapele şi încântat corzile, acum 100, 50 sau 10 ani.
Să le păstrăm pentru copii noştri, pentru ca muzica să continue să sune la fel de frumos!
Dan Dediu, rector al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti
REALITATEA.NET organizează o licitaţie cu totul specială de Sărbători
Citeşte REGULAMENTUL LICITAŢIEI
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M