Foto: Realitatea TV

Au lăsat tot ce aveau mai de preţ în urmă şi au plecat pe calea pribegiei. Câteva sute dintre cei aproape cinci mii de evacuaţi din Lunca Paşcani au ajuns într-un liceu cu internat din oraş. Cei mai norocoşi au reuşit să se înghesuie într-un pat, alături de necunoscuţi care, pentru o noapte, au devenit tovarăşi de suferinţă. Copiii de până la un an au fost transportaţi la spital, iar cei de până la şase ani au fost duşi în grădiniţe.

Oamenii au primit câţiva biscuiţi şi apă minerală să le ţină de foame. Păturile nu au fost destule, iar unii au dormit pe bănci sau direct pe jos. Mulţi s-au plâns că autorităţile au fost depăşite de situaţie.

Ca să apere Lunca Paşcani de apele Siretului, 500 de oameni au pus ieri peste 50 de mii de saci cu nisip peste dig.

Jandarmii şi poliţiştii mobilizaţi în zonă au fost nevoiţi să îi evacueze pe unii locuitori cu forţa, aceştia refuzând să îşi părăsească casele şi animalele. În alte gospodării, au acceptat să plece doar copiii şi femeile, bărbaţii preferând să rămână să aibă grijă de animale, chiar dacă autorităţile i-au informat de inundaţiile anunţate în zonă.

Premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat la finalul întrunirii Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă că situaţia pe râurile Siret şi Prut este critică. În aceste condiţii, Executivul a decis supraînălţarea de urgenţă a digurilor pe râul Siret şi evacuarea localităţilor din zona municipiului Paşcani.

De supravegherea lucrărilor de supraînălţarea a digului de la Paşcani s-a ocupat însuşi ministrul Mediului, Attila Korodi.Ieri după-amiază, tot la Paşcani, s-a deplasat şi premierul Tăriceanu însoţit de o delegaţie din care au făcut parte şi ministrul de interne, Cristian Davin, şi ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian. VEZI IMAGINI

Oamenii şi-au părăsit casele cu ochii în lacrimi

 

În Moldova şi Maramureş, oamenii sunt disperaţi. Siretul stă să măture zeci de localităţi, la câţiva kilometri Prutul a ajuns să aibă un debit mai mare ca Dunărea şi a băgat în sperieţi localnicii. Oamenii au fost scoşi cu forţa din case de autorităţi şi forţaţi să-şi abandoneze în puhoaie agoniseala de o viaţă. Nu au luat cu ei decât câteva schimburi şi ceva mărunţiş mai de preţ.

În aşteptarea viiturii, bătrînii şi copiii au fost urcaţi în autobuze şi duşi din calea apelor. N-au întors capul nici o secundă, ca nu cumva casele rămase în faţa apelor să-i cheme înapoi. Şi-au plâns amarul unii pe umerii celorlalţi şi s-au îmbrăţişat de parcă ar fi pentru ultima oară.

Loviţi de ape, bătrânii îşi frâng palmele de durere şi se gândesc că poate Dumnezeu a uitat pentru o clipă să işi întoarcă privirea spre ei. În casele părăsite au rămas aprinse candelele. E semn ca oamenilor le-a mai ramas doar credinţa.