În luna octombrie 2010, maratonistul Andrei Roşu în vârstă de 34 de ani a strâns o echipă de patru oameni cu care a reprezentat ţara noastră la maratonul din Sahara, în luna februarie. Maratonul, ajuns la ediţia a 11-a, are loc anual în cinstea zilei naţionale a Republicii Democrate Arabe Saharawi şi a strâns la start aproape 300 de concurenţi din zeci de ţări.
"A fost cel mai greu maraton din viaţa mea. Pentru mine, un lucru este clar : prefer să alerg la -40 decât la 40", a povestit Andrei Roşu despre maratonul din Sahar, potrivit campusnews.ro. "Vremea a ţinut, totuşi, cu noi, pentru că am avut vânt, ceea ce a făcut mai suportabilă temperatura extremă. Pe alocuri, am avut parte şi de mici furtuni de nisip, care scădeau serios vizibilitatea, dar nu ne-am simţit în niciun moment în pericol", a mai spus Andrei.
De fapt, Andrei Roşu este un veteran al maratoanelor. În anul 2010 s-a înscris în programul "7 maratoane, pe 7 continente, în mai puţin de un an". Primul maraton la care s-a înscris a avut loc în Australia, în desertul din zona muntelui Uluru, în iulie 2010. De atunci au urmat în ordine maratonul din Istanbul, cel din Chile, din Antarctica, la circa 20.000 de kilometri de Polul Nord şi ultimul, în Algeria, din luna februarie. Urmează maratonul din Nepal, pe Muntele Everest din luna mai şi ultimul, cel din Alaska, din luna iunie.
O echipă de români a alergat pentru prima dată la maratonul din Sahara
Letiţia Exner, Diana Ionescu, Mihaela Bafani, Andrei Roşu şi Emanuil Rednic au ajuns să facă echipă la iniţiativa lui Andrei, în octombrie 2010, după ce acesta din urmă a anuntat că îşi caută colegi pentru maratonul din Sahara. Fetele din echipa românească se pot lauda cu performanţa de a fi primele românce care au luat startul la maratonul din Sahara.
Cei cinci au ajuns în Algeria pe 25 februarie şi timp de o săptămână au locuit în cea mai veche tabăra de refugiaţi din lume, Smara, unde a migrat populaţia Saharawi în urma unui conflict armat cu Maroc din 1976.
Pe 28 februarie au luat startul în maraton."Organizarea a fost excelentă, apa din doi în doi kilometri, puncte de asistenţă medicală, punctualitate conform programului anunţat, duşuri la final, marcare excelentă a traseului, deci ca la nivelul unei competiţii serioase. Startul a fost dat din tabăra El Aaioun, printre localnici care ne aplaudam frenetic, cămile, case de chirpici şi coteţe cu capre şi găini. După cinci kilometri am ieşit în deşert, de fapt o suprafaţă dreaptă, asemănătoare unui drum de ţară prăfuit. Am uitat de scorpioni şi de pompa de extragere a veninului, am alergat în ritmul nostru şi am ajuns la kilometru 10 după fix o oră", a mai povestit Andrei.
"Am fost frapat de sărăcia lucie în care trăiesc. Copiii se joacă cu pungi, ambalaje, cutii goale de conserve şi fiare vechi. Cea mai frumoasă, dar şi cea mai grea parte a traseului a fost între kilometrii 30 şi 35, când am alergat pe dune, deci am reuşit să îmi văd visul cu ochii. Partea mai puţin veselă a acestor dune a fost nispul de care am beneficiat în adidaşi şi care a provocat tuturor participanţilor băşici, unghii căzute", a mai povestit Andrei pentru maraton.info.
Letiţia ne-a povestit că a rămas impresionată de localnicii care îi încurajau pe concurenţi în timpul competiţiei şi, mai ales, de solidaritatea dintre participanţi. "M-au surprins improvizaţiile pe care le-am văzut la localnici. Curentul se obţinea prin intermediul panoului solar la care eră cuplată o baterie de maşină, la care era legat un transformator, de care era ataşată priza", ne-a spus Letiţia.
Delegaţia românească a obţinut următoarele rezultate: Diana Ionescu, locul 4, Letiţia Exner, locul 5, Mihaela Bafani, locul 6, Andrei Roşu, locul 26 şi Emanuil Rednic, locul 33.









Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M