Paul Ciuci: Moartea lui Teo Peter a devenit un troc politic

Recentele dezvăluiri Wikileaks legate de felul în care preşedintele Traian Băsescu a tranzacţionat cu ambasada americană dreptatea cuvenită lui Teo Peter l-au dezamăgit profund pe Paul Ciuci, compozitorul, chitaristul şi vocea formaţiei Compact. „Dacă aceste lucruri s-au întâmplat în cazul unei celebrităţi de talia lui Teo Peter, la ce dreptate se poate aştepta familia femeii care a fost ucisă la Constanţa, într-un accident de care se face vinovat un alt soldat american?”, se întreabă el.

După tragicul accident în care Teo Peter şi-a pierdut viaţa, membrii formaţiei Compact au fost rezervaţi. Au considerat că cei care au dreptul să vorbească în numele lui sunt, în primul rând, membrii familiei. Nu au fost prezenţi nici la manifestaţiile din faţa ambasadei americane, în decembrie 2004, când protestatarii cereau ca ofiţerul american vinovat de accidentul în care Teo Peter şi-a pierdut viaţa, să fie judecat în România. Din punctul lor de vedere, durerea nu se strigă în stradă. Au preferat să şi-o manifeste prin muzica lor. Dar, astăzi, Paul Ciuci rupe tăcerea.

„Ne-a fost foarte greu după moartea lui Teo. Am apreciat solidaritatea presei şi a fanilor, care au cerut dreptate pentru Teo, dar m-a întristat să văd că ziarele, chiar şi cele serioase, vorbeau despre blestemul formaţiei Compact. Când îţi moare un frate înseamnă că eşti blestemat? Cum să-ţi continui activitatea muzicală, cum să continui să faci lucrurile în care ai crezut o viaţă întreagă, tu şi prietenul pe care l-ai pierdut, când afli că, de fapt, eşti blestemat? Dar, şi mai trist a fost să vedem cât de importanţi suntem noi, fiecare cetăţean în parte, pentru statul român”, mărturiseşte Paul Ciuci pentru spunesitu.ro.


„Accept moartea lui Teo Peter, m-am obişnuit cu gândul că ăsta a fost destinul lui, dar ce nu pot accepta este că această moarte a devenit troc politic. Cablogramele Wikileaks arată că preşedintele Traian Băsescu şi-a respectat promisiunea: într-adevăr, puşcaşul marin vinovat de accidentul în care Teo Peter şi-a pierdut viaţa, nu a făcut nicio zi de închisoare în România. Evident că spun asta ironic şi, oricum, nu mă aştept ca preşedintele Traian Băsescu să fie interesat de ce spun eu. El nu este interesat nici de dramele copiilor străzii, nici de oamenii care mor în stradă, cu perfuzia în braţ, abandonaţi de o asistentă medicală căreia i s-a terminat programul de lucru şi vrea să plece acasă, nici de marinarii români sechestraţi de piraţii somalezi. Traian Băsescu nu-i reprezintă pe aceşti oameni, nu mă reprezintă pe mine şi nu l-a reprezentat nici pe Teo Peter. Când publicul asistă la un spectacol prost, se întoarce cu spatele la scenă. Asta ar trebui să facem şi noi, când reacţia politică este în defavoarea cetăţenilor acestei ţări. Iar dezvăluirile Wikileaks arată, din punctul meu  de vedere, că nu avem o clasă politică demnă.”, spune Paul Ciuci.

“Ne îndreptăm, încolonat, spre maşina de tocat”

“Am străbătut  62 000 de kilometri cu maşina, anul trecut, în turnee, şi am întâlnit drame reale. Românii au devenit o masă de manevră care nu mai sesizează pericolul. Iar pericolul care ne paşte este că ne putem întoarce, dacă nu suntem atenţi, la regimul de teroare pe care l-am trăit înainte de 1989.Eu nu vreau ca fiica mea să trăiască aşa ceva. Îmi amintesc secvenţa aceea celebră din The Wall şi simt că facem parte din ea: ne îndreptăm, încolonat, spre maşina de tocat”, continuă Paul Ciuci.