Păsări migratoare

În general, păsările care rămân într-un singur loc tot anul nu au probleme în identificarea animalelor de pradă cu care se confruntă constant: şoimi, jderi şi chiar şerpi. Pe de altă parte, păsările migratoare sunt deseori atacate de animale ce nu le sunt familiare, acestea nereuşind să le identifice la timp ca fiind periculoase.

Autorul studiului, Joe Nocera de la Queen's University, povesteşte cum a intuit acest fenomen: “Când am ajuns prima oară în Belize am fost copleşit de diversitatea şerpilor. Mi-am dat seama că nu voi putea evita toată ziua fiecare şarpe pe care îl vedeam. Trebuia să învăţ de la localnici care erau cei mai periculoşi. M-am întrebat cum reuşesc păsările migratoare, care ar trebui sa fie la fel de naive ca şi mine, să se descurce în aceste condiţii.”

Câţiva ecologişti au mai sugerat înainte că păsările călătoare preiau anumite indicii de la speciile locale pentru a obţine informaţii despre animale prădătoare, dar până acum dovezile erau inconsistente.

Pentru a investiga această posibilitate, cercetătorii de la Queen's University, Ontario, Canada, au redat sunetele unor animale de pradă atât speciilor locale cât si celor care erau doar in trecere prin Belize. Monitorizându-le reacţiile au ajuns la concluzia clară că păsările migratoare învaţă în trecere de la speciile locale, oferind astfel o viziune unică în regnul animal.